1. În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise în şesurile Moabului, la Iordan, în faţa Ierihonului, şi a zis:
2. «Porunceşte fiilor lui Israel, ca ei, din părţile moştenirii lor, să dea leviţilor cetăţi de locuit; şi împrejurul cetăţilor să le dea leviţilor locuri.
3. Cetăţile vor fi de locuit; iar locurile vor fi pentru vitele lor, iar averea pentru toate nevoile vieţii lor.
4. Locurile de pe lângă cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să se întindă în toate părţile, de la zidurile cetăţii până la două mii de coţi;
5. Să măsuraţi de la cetate, spre răsărit două mii de coţi, spre miazăzi două mii de coţi, spre apus două mii de coţi şi spre miazănoapte două mii de coţi, iar în mijloc să fie cetatea: acestea vor fi pământurile lor de pe lângă cetăţi.
6. Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor şase cetăţi să fie de scăpare, în care veţi îngădui să fugă ucigaşii. Şi pe lângă acestea să le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi.
7. Cetăţile pe care trebuie să le daţi leviţilor să fie de toate patruzeci şi opt de cetăţi cu locurile dimprejur.
8. Şi când veţi da cetăţile acestea din moşiile fiilor lui Israel, atunci din moşiile cele mai mari să daţi mai mult şi din cele mai mici mai puţin; fiecare seminţie să dea leviţilor din cetăţile ei potrivit cu partea primită».
9. A grăit Domnul cu Moise şi a zis:
10. «Spune fiilor lui Israel şi le zi:
11. Când veţi trece peste Iordan, în pământul Canaan, să vă alegeţi cetăţile care au să vă fie cetăţi de scăpare, unde să poată fugi ucigaşul care a ucis om fără să vrea.
12. Şi vor fi cetăţile acestea loc de scăpare de cel ce răzbună sângele vărsat, ca să nu fie omorât cel ce a ucis, înainte de a se înfăţişa el în faţa obştii la judecată.
13. Cetăţile pe care trebuie să le daţi ca cetăţi de scăpare, să fie şase.
14. Trei cetăţi să daţi de astă parte de Iordan, şi trei cetăţi să daţi în pământul Canaan; acestea trebuie să fie cetăţile de scăpare.
15. Aceste cetăţi să fie, şi pentru fiii lui Israel şi pentru străini şi pentru cei strămutaţi la voi, loc de scăpare; acolo să fugă ucigaşul fără voie.
16. Dacă cineva a lovit pe altul cu o unealtă de fier şi acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât.
17. Dacă cineva a lovit cu piatră pe altul şi acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie omorât.
18. Sau dacă cu o unealtă de lemn, cu care se poate pricinui moartea, l-a lovit aşa încât acela a murit, acesta este ucigaş şi ucigaşul trebuie dat morţii.
19. Răzbunătorul sângelui vărsat poate să ucidă pe făptaş îndată ce-l întâlneşte.
20. Dacă cineva izbeşte pe altul din ură, sau cu gând rău aruncă asupra lui ceva, aşa încât acela moare, sau din duşmănie îl loveşte cu mâna, aşa încât acela moare,
21. Cel ce a lovit trebuie dat morţii, că este ucigaş, şi răzbunătorul sângelui vărsat poate ucide pe ucigaş îndată ce-l va întâlni.
22. Dacă însă cineva izbeşte pe altul din nebăgare de seamă, fără duşmănie,
23. Sau aruncă ceva asupra lui fără gând rău, sau vreo piatră a rostogolit asupra lui fără să-l vadă şi acela moare, iar el nu i-a fost duşman şi nu i-a dorit răul,
24. Atunci obştea trebuie să judece între ucigaş şi răzbunătorul sângelui vărsat după aceste rânduieli;
25. Şi obştea trebuie să izbăvească pe ucigaş din mâinile răzbunătorului sângelui vărsat, şi să-l întoarcă obştea în cetatea lui de scăpare, unde a fugit el, ca să trăiască acolo până la moartea marelui preot, care este miruit cu mir sfinţit.
26. Dacă ucigaşul va ieşi peste hotarele oraşului de scăpare, în care a fugit,
27. Şi-l va găsi răzbunătorul sângelui vărsat, în afară de hotarele cetăţii lui de scăpare, şi va ucide pe ucigaşul acesta răzbunătorul de sânge, acesta nu va fi vinovat de vărsare de sânge,
28. Pentru că acela trebuie să şadă în oraşul său de scăpare până la moartea marelui preot; iar după moartea marelui preot trebuie să se întoarcă ucigaşul în pământul său de moştenire.
29. Aceasta să vă fie rânduiala legiuită în neamul şi în toate locaşurile voastre.
30. Dacă cineva va ucide om, ucigaşul trebuie ucis după cuvintele martorilor, dar pentru a osândi la moarte, nu este de ajuns un singur martor.
31. Să nu luaţi răscumpărare pentru sufletul ucigaşului care este vinovat morţii, ci să-l omorâţi.
32. Să nu luaţi răscumpărare pentru cel ce a fugit în oraşul de scăpare, ca să-i îngăduiţi să locuiască în pământul său, înainte de moartea marelui preot.
33. Să nu spurcaţi pământul pe care aveţi să trăiţi; că sângele spurcă pământul şi pământul nu se poate curăţi în alt fel de sângele vărsat pe el, decât cu sângele celui ce l-a vărsat.
34. Să nu spurcaţi pământul pe care trăiţi şi în mijlocul căruia locuiesc Eu; căci Eu, Domnul, locuiesc între fiii lui Israel».