1. Atunci toată obştea a ridicat strigăt şi a plâns poporul toată noaptea aceea;
2. Cârtind împotriva lui Moise şi a lui Aaron, toţi fiii lui Israel şi toată obştea au zis către ei: «Mai bine era să fi murit în pământul Egiptului sau să murim în pustiul acesta!
3. La ce ne duce Domnul în pământul acela, ca să cădem în război? Femeile noastre şi copiii noştri vor fi pradă. Nu ar fi, oare, mai bine să ne întoarcem în Egipt?».
4. Apoi au zis unii către alţii: «Să ne alegem căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt».
5. Atunci au căzut Moise şi Aaron cu fețele la pământ înaintea întregii adunări a obştii fiilor lui Israel.
6. Iar Iosua, fiul lui Navi şi Caleb al lui Iefone, care erau din cei ce cercetaseră tara, şi-au rupt hainele lor
7. Şi au zis către obştea fiilor lui Israel: «Pământul, pe care l-am străbătut noi, este foarte, foarte bun;
8. De va fi Domnul bun cu noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va da nouă; în pământul acela izvorăşte lapte şi miere.
9. Deci nu vă ridicaţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea noastră: ei n-au apărare, iar cu noi este Domnul. Nu vă temeţi de ei!».
10. Atunci toată obştea a zis: «Să-i ucidem cu pietre!». Dar iată slava Domnului s-a arătat în nor tuturor fiilor lui Israel la cortul adunării.
11. Şi a zis Domnul către Moise: «Până când Mă va supăra poporul acesta şi până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile ce am făcut în mijlocul lui?
12. Îl voi lovi cu ciumă şi-l voi pierde şi te voi face pe tine şi casa tatălui tău popor numeros şi mai puternic decât acesta!».
13. Moise însă a zis către Domnul: «Vor auzi de aceasta Egiptenii, din mijlocul cărora ai scos Tu, cu puterea Ta, pe poporul acesta
14. Şi vor spune locuitorilor pământului acestuia, care au auzit, că Tu, Doamne, Te afli în mijlocul poporului acestuia şi Tu, Doamne, le dai să Te vadă faţă către faţă, şi că Tu mergi înaintea lor, ziua în stâlp de nor şi noaptea în stâlp de foc.
15. Iar dacă Tu vei pierde pe poporul acesta, ca pe un om, atunci popoarele care au auzit de numele Tău vor zice:
16. Domnul n-a putut duce pe poporul acesta în pământul pe care cu jurământ l-a făgăduit să-l dea lor şi de aceea l-a pierdut în pustie.
17. Deci, înalţă-se acum puterea Ta, Doamne, cum ai spus Tu, zicând:
18. Domnul este îndelung-răbdător, mult-îndurat şi adevărat, iertând fărădelegile, greşelile şi păcatele şi nelăsând nepedepsit, ci pedepseşte nelegiuirile părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.
19. Iartă păcatul poporului acestuia, după mare mila Ta, precum ai iertat Tu poporul acesta din Egipt şi până acum».
20. Zis-a Domnul către Moise: «Voi ierta, după cuvântul tău,
21. Dar viu sunt Eu şi viu e numele Meu şi de slava Domnului e plin tot pământul:
22. Toţi bărbaţii câţi au văzut slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în pământul Egiptului şi în pustie, şi M-au ispitit până acum de zeci de ori şi n-au ascultat glasul Meu,
23. Nu vor vedea pământul pe care Eu cu jurământ l-am făgăduit părinţilor lor; ci numai copiilor lor, care sunt aici cu Mine, care nu ştiu ce este binele şi ce este răul şi tuturor nevârstnicilor, care nu judecă, acelora le voi da pământul, iar toţi cei ce M-au amărât nu-l vor vedea;
24. Iar pe robul Meu Caleb, îl voi duce în pământul în care a umblat şi seminţia lui îl va moşteni, pentru că în el a fost alt duh şi pentru că el s-a supus Mie.
25. Amaleciţii şi Canaaneii locuiesc pe vale; mâine să vă întoarceţi şi să vă duceţi în pustie, spre Marea Roşie».
26. Şi a mai grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis:
27. «Până când această obşte rea va cârti împotriva Mea? Cârtirea cu care fiii lui Israel cârtesc împotriva Mea, o aud.
28. Deci, spune-le: Viu sunt Eu, zice Domnul! După cum aţi zis în auzul Meu, aşa voi face cu voi:
29. În pustia aceasta vor cădea oasele voastre şi voi toţi cei număraţi, de la douăzeci de ani în sus, care aţi cârtit împotriva Mea, oricâţi aţi fi la număr,
30. Nu veţi intra în pământul pentru care, ridicându-Mi mâna, M-am jurat să vă aşez, ci numai Caleb, fiul lui Iefone, şi Iosua, fiul lui Navi.
31. Pe copiii voştri, despre care voi ziceaţi că vor ajunge pradă vrăjmaşilor, îi voi duce acolo şi ei vor cunoaşte pământul pe care voi l-aţi nesocotit;
32. Iar oasele voastre vor cădea în pustia aceasta.
33. Copiii voştri vor rătăci prin pustie patruzeci de ani şi vor suferi pedeapsă pentru desfrânarea voastră, până vor cădea toate oasele voastre în pustie.
34. După numărul celor patruzeci de zile, în care aţi iscodit pământul Canaan, veţi purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă să fiţi părăsiţi de Mine.
35. Eu, Domnul, am grăit! Şi aşa voi face cu toată obştea aceasta rea, care s-a ridicat împotriva Mea: în pustia aceasta vor pieri şi vor muri toţi!».
36. Şi oamenii pe care-i trimisese Moise să iscodească pământul şi care la întoarcere au întărâtat împotriva lui toată obştea aceasta, răspândind zvonuri rele despre ţara aceea,
37. Au murit loviţi înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile despre ţara aceea.
38. Numai Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au rămas vii dintre bărbaţii aceia care fuseseră să iscodească ţara Canaan.
39. Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel şi poporul s-a întristat foarte tare.
40. Sculându-se ei deci dis-de-dimineaţă, s-au dus pe vârful muntelui, zicând: «Iată, ne ducem la locul acela de care ne-a grăit Domnul, căci am greşit!».
41. Moise însă le-a zis: «Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
42. Nu vă duceţi, căci Domnul nu este între voi şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri;
43. Căci Amaleciţii şi Canaaneii sunt acolo înaintea voastră şi veţi cădea de sabie, pentru că v-aţi abătut de la Domnul şi Domnul nu va fi cu voi».
44. Dar ei au îndrăznit să se urce pe vârful muntelui; iar chivotul legii Domnului şi Moise n-au părăsit tabăra.
45. Atunci s-au suit Amaleciţii şi Canaaneii care trăiau în muntele acela şi i-au înfrânt şi i-au gonit până la Horma şi s-au întors în tabără.