Cuvinte, citate duhovnicești
- Să nu aştepţi să-ţi dea Dumnezeu fără să baţi şi fără să ceri. Rugăciunea trebuie făcută permanent.
- Celor ce grăiesc în Biserică, li se trimit necazuri.
- Biruiți răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu.
- Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.
- A fi fericit înseamnă a-l face fericit pe celălalt.
- Rugăciunea adevărată cere iertarea lumii, nu osândirea ei.
- Iubirea lui Dumnezeu faţă de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt faţă de Dumnezeu.
- Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să-i fie, să nu primească gândurile. A nu avea gânduri e tot așa de cu neputință, ca și a crede că poți opri vântul. Cu orânduire dumnezeiască, vin și vremuri fără furtună.
- Numai atâta mângâiere putem aduce printre oameni, câtă amărăciune putem să bem în locul celor ce vrem să-i mângâiem.
- Toate darurile închise în destinul nostru sunt îngrădite cu suferințe și numai la atâtea daruri ajungem, prin câtă mulțime de suferințe putem răzbi cu bucurie.
- Să știm să murim și să înviem în fiecare zi.
- Iubirea răspunde la toate întrebările.
- Sfatul cel mai important: iubește cu tot sufletul și iartă.
- Călugăria este singurul lucru în care te poți pierde ca să te poți găsi, adică să renunți la tine, să te reînființezi în personalitate îngerească. Numai aici, că-ți tai voia. Voi nu vă dați seama cât de importantă este voința liberă, că așa ne-a creat Dumnezeu. Cu voință liberă, rațiune și afecte. Ei, voința asta liberă este coloana vertebrală, cum se spune, care îți conduce viața. Ei, aici trebuie să ți-o tai! Renunți la viața ta. Asta se cere! Rugăciune poți să faci și acasă toată noaptea, nu te oprește nimeni, dar aici nu-i vorba de rugăciune. E o permanentă tăiere a voii, tu să ai mereu Doamne, Doamne, Doamne, Doamne...
- Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.
- Cine trăieşte prezentul repară trecutul şi cucereşte viitorul.
- Dumnezeu nu ne ține că suntem noi foarte vrednici. Ne ține că este El foarte milostiv.
- Sfânta rugăciune este mama tuturor faptelor bune.
- Dumnezeu nu este spărgător de uşi, ci numai bate la uşa inimii fiecăruia.
- Niciodată nu este prea târziu pentru a pune început bun.
- Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.
Iar cel care vorbeşte din experienţa sa, seamănă cu un izvor de apă vie!
- Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu.
- Trezvia atenției stă în trei lucruri: în a ne trezi cu mintea, a ne împotrivi păcatului de când este în minte și a chema pe "Doamne Iisuse ... ". Trezvia noastră n-are nici o putere fără Iisus.
- Ce crezi tu? Un corăbier, când merge cu corabia pe mare, prin locuri stâncoase și periculoase, crezi că el se uită la altă corabie, pe unde o duce celălalt? El este cu ochii la cârmă. Sau cel care merge cu mașina pe drum, se uită cum conduce celălalt mașina? El este cu ochii la drumul lui: dreapta, stânga, pantă, deal. Fiecare este cu ochii la mașina lui. Așa și tu. Fii cu mâna pe volanul sufletului tău. Uită-te la sufletul tău, să nu-l dai in prăpastie. Treaba lui ce face celălalt. Fiecare se mântuieste după cum iși conduce sufletul său.
- A trăit Adam 930 de ani şi la moarte l-a întrebat îngerul: "Adame, cum ţi s-a părut viaţa?". "Doamne, cum ai intra pe o uşă şi ai ieşi pe cealaltă". Şaptezeci de ani ai noştri ca un păianjen s-au socotit. Căci ce e oare mai slab ca pânza păianjenului? "Zilele anilor noştri şaptezeci de ani; iar de vor fi în putere, optzeci de ani; şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere". Aţi auzit aceasta în Psaltire. Viaţa noastră trece în foarte scurtă vreme. Drumul nostru e foarte scurt. Deci, de trei ori sunt fericiţi care în calea aceasta scurtă îşi strâng merinde pentru drumul spre cer. Amin!
- Nu există în cer şi pe pământ altă faţă mai puternică, după Sfânta Treime, ca Maica Domnului, care poate să ne ajute nouă.
- Dacă pomenirea dreptului este cu laude, câtă laudă se cade să aducem noi Maicii lui Dumnezeu, care este Împărăteasa tuturor drepţilor, a tuturor sfinţilor şi a tuturor îngerilor lui Dumnezeu. Iar dacă este Împărăteasă, are de la Prea Sfântul Dumnezeu şi putere foarte mare ca să ne ajute nouă, să ocrotească lumea, să vie în ajutor şi celor mici şi celor mari, şi celor bogaţi şi celor săraci, şi celor înţelepţi şi celor simpli, şi celor bolnavi şi celor sănătoşi, şi tuturor credincioşilor, fiind în acelaşi timp Mama noastră din ceruri.
- De multă vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeeştii Părinţi, pentru multele păcate cu care oamenii mânie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului, aşa cum L-a legat pe Iisus Hristos cu scutece şi L-a înfăşat pe El în iesle, tot aşa leagă ea şi acum mânia Domnului şi o opreşte, ca să nu piardă neamul omenesc.
- Postu-i maica sănătății și lungimea vieții, măi frate!
- La Judecată, Hristos va căuta să vadă cât regăsește din El în sufletul nostru.
- Părintele spunea câteodată in timpul slujbelor: Nu vă concentrați în rugaciune. Simt că nu vă rugați. Vă rog frumos!
- A iubi nu se poate reduce la un sentiment - pe care-l ai sau nu, ci e o lucrare, o alegere de viaţă.
- Dacă nu ai iubire, toate sunt nefolositoare.
- Bunătatea Dumnezeiască e neajunsă de mintea omenească.
- Dumnezeu dragoste este. Ai dragoste, eşti cu Dumnezeu. Nu ai dragoste cu aproapele, nu e Dumnezeu cu tine.
- Cine a învins mânia, acela a învins demonii.
- În Maica Domnului avem în Cer o inimă de mamă.
- Timpul este distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul omului.
- Iubirea este singura putere prin care sufletul învinge moartea.
- Nu deznădăjduiţi! Aveţi nădejde în Dumnezeu şi în Maica Domnului, Care niciodată nu vor părăsi sufletele îndurerate, care caută mântuirea.
- Omul este împăratul creației, dar coroana lui este împletită din spini.
- Prin spovedania sinceră se vindecă toate rănile și se iartă toate păcatele.
- Dumnezeu nu răsplăteşte fapta şi rezultatul ei, ci străduinţa ta.
- Când omul moare, rudele și prietenii se strâng în jurul lui și-l plâng, îl îngrijesc și-l însoțesc, dar numai până la mormânt. De acolo rămâne omul singur, el și cu faptele sale, și așa se duce la Domnul, cu faptele care merg înaintea lui.
- Compromisul este ca o crăpătură în parbriz. În clipa în care începi un compromis, întreaga structură se destramă înainte de a pricepe tu de unde provine.
- Pocaința înseamnă îndreptare - viață nouă.
- Eu sunt luat, sunt răpit de pe calea largă, ce duce spre moartea veșnică și pus pe calea îngustă și dureroasă, care duce spre viață. Calea îngustă are cel mai adânc sens: ea te ridică de la pământ, te scoate din întristarea zădărniciei, te înalță la cer, te înalță în rai, te înalță la Dumnezeu, te așează în fața Sa, în lumina neapusă pentru fericirea veșnică.
- Dacă adormitul este sub milostivirea lui Dumnezeu, la înmormântarea trupului său tristețea celor din jur este amestecată cu un fel de bucurie neînțeleasă.
- Noi, creștinii avem doar două zile: ziua de azi, care este a pocăinței și ziua de mâine, cea a judecății.
- Cel ce aduce jertfă din osteneală străină lui Dumnezeu, așa-i ca și cel ce aduce câine împuțit.
- Tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu!
- A trăi pentru Dumnezeu, de dragul lui Dumnezeu şi spre slava lui Dumnezeu: iată mântuirea, iată sensul vieţii!
- Cel ce respinge mustrarea iși întipărește patima. Iar cel ce o primește s-a dezlegat de legătura ei.
- În cei începători căderile se ivesc totdeauna din desfătare (cu mâncări). În cei de la mijloc și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și celor începători. Iar în cei ce se apropie de desăvârșire, numai din osândirea aproapelui.
- Blândețea este starea neclătinată a minții care rămâne la fel în cinstiri și necinstiri. Blândețea stă în a ne ruga în chip netulburat și sincer pentru cel ce ne tulbură în vremea tulburărilor ce ni le pricinuiește. Blândețea este lespedea așezată peste marea mâniei, care risipește toate valurile ce izbesc în ea, nesuferind nici o clătinare.
- Puterea împăratului stă întru multa oştire şi puterea celui din pustie întru multa rugăciune. Căderea celui din obşte este din neascultare şi căderea celui din linişte este dacă împuţinează pravila.
- Postul este medicament şi leac pentru trup, iar rugăciunea este hrană pentru suflet.
- Să nu te consideri om atâta timp cât nu ai Harul lui Dumnezeu în tine.
- Fii împăcat cu sufletul tău şi atunci cerul şi pamântul se vor împăca cu tine.
- Dacă te molipșesti de vreo boală, nu te deznădăjdui și nu te împuțina cu duhul; ci mulțumește-I lui Dumnezeu, că El Se îngrijește ca prin această boală să-ți facă un bine.
- Tu fă partea ta, că Dumnezeu va face partea Lui.
- Cea mai mare patimă este cea care te stăpânește.
- Atunci când nu se mai mărturiseşte credinţa şi nu este cine să apere valorile credinţei, acea credinţă este moartă, după cum moartă va fi şi soarta acelui popor.
- Eu ştiu că nu ştii să te rogi, dar roagă-te cum poţi şi cât mai des şi rugăciunea singură te va învăţa să te rogi.
- A ne ruga oricum - stă în puterea noastră, a ne ruga cu adevărat - este darul lui Dumnezeu.
- Urâciunea pustiirii în locul cel sfânt este păcatul închipuit în imaginație.
- Cine crede, se teme și cine se teme, se trezește!
- Nu este nimic mai silnic decât o conștiință care te acuză și nimic mai îndrăzneț decât o conștiință care te apără.
- Dăruind altuia ce nu ai - credinţă, lumină, încredere, nădejde - le vei dobândi şi tu.
- De ce îi este omului de astăzi foame? De iubire și de sens.
- Un lucru bun nu-i bun dacă nu e făcut bine.
- Dumnezeu caută să găsească fie şi cea mai mică faptă bună la cel mai păcătos om, ca să-l mântuiască.
- Dacă vreţi să trăiţi în pace, fără teamă, întrarmaţi-vă cu arma ce se numeşte iubire.
- Trebuie să aveţi suflet puternic, capabil de trei lucruri: să rabde, să iubească viaţa şi să se jertfească.
- Creştinismul constituie cel mai măreţ depozit de optimism.
- Cel mai de seamă dar pe care-l pot oferi părinţii copilului lor este să-l înveţe să recunoască răul şi să se revolte împotriva lui.
- Dacă veţi fi optimişti, vă va fi uşor şi să iubiţi, şi să răbdaţi, şi să vă jertfiţi viaţa.
- A fi optimist înseamnă a trăi şi a preţui cu cinste darul vieţii.
- Biserica Ortodoxă nu se compară cu nici o denominaţiune creştină, deoarece ea are toată bogăţia neştirbită a unei Sfinte Tradiţii neîntrerupte. Protestanţii nu vor să audă decît de Biblie. Biblia însă nu poate fi interpretată în afara Sfintei Tradiţii. Sfîntul Apostol Pavel însuşi porunceşte: Deci dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvînt, fie prin epistola noastră (II Tesaloniceni 2:15).
- Nici o altă odihnă nu are omul pe pământ decât a face bunătate și a plăcea lui Dumnezeu.
- Cănd omul nu duce o viață conformă cu voia lui Dumnezeu, când trăiește adică împotriva firii sale, în chip păcătos, atunci el se transformă sufletește. Iubirea sa către aproapele se răcește, preschimbându-se treptat în dezinteres, eventual chiar în ură. Omul sfârșește prin a se iubi numai pe sine. Singura sa preocupare devine modul în care poate ajunge să traiască mai bine, fie chiar și în detrimentul celorlalți: cum să mănânce bine, cum să se îmbrace bine, cum să doarmă bine, cum să-și petreacă timpul cât mai lejer și agreabil. Nu concepe să fie lipsit de nimic, nu acceptă să împartă nimic, nu cunoaște sațiu în dorința de a-și procura noi bunuri, chiar și atunci când cantitatea acestora depășește cu mult posibilitățile sale de a le consuma. Dumnezeu îngăduie ca viața omului mândru să fie pusă la un moment dat la încercare, așa încât prin înfruntarea unor necazuri sau pătimiri să-și revină, să se tămăduiască duhovnicește.
- Dacă am putea face noi tot ce îi învățăm pe alții, am fi sfinți!
- Precum este focul pentru aur, așa sunt ispitele pentru noi.
- Fiind secetă mare în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat: "Nu plouă, Părinte, este secetă mare!". Iar el răspundea: "Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi și să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"
- Să nu crezi tot ceia ce auzi, să nu faci tot ceia ce poţi, să nu spui tot ceia ce ştii, să nu dai tot ceia ce ai.
- Dragostea și cu frăția mult întrece bogăția.
- Dacă nu suntem în pace unul cu altul și nu iertăm, nu-i primit nimic la Domnul. Degeaba purtăm haine lungi și stăm în mănăstire, că Domnul caută la inimă, nu la față!
- Fiilor, păziți-vă de zavistie! Unde este zavistie acolo nu este Duhul lui Dumnezeu. Stăpâniți-vă limba ca să nu grăiască cuvinte deșarte. Cine iși stăpânește limba, iși păzește sufletul de întristare. De la limbă vine viața și moartea.
- Să piară toate ale noastre, să piară și trupul nostru, dar să păzim poruncile lui Dumnezeu și cu dânsele sufletele noastre!
- Adevărul când Îl întâlnești nu-L înțelegi, Adevărul când Îl întâlnești Îl recunoști.
- Oamenii care spun adevărul care nu se mint pe ei înşişi şi nici pe alţii nu-i mint, la început par nişte slăbănogi, dar mai târziu devin cei mai tari.
- Inima omului nu se liniștește până nu se odihnește în Hristos Domnul.
- Neştiinţa, uitarea şi nepăsarea sunt proptelele tuturor patimilor.
- Nu poți fi om frumos fără să fii curat la suflet.
- Vorbăria şi pălăvrăgeala arată un lăuntru stricat, care duce la stricarea altora și lipseşte cuvântul de tainica lui putere.
- Sfânta Împărtășanie seamănă în trupul cel stricăcios sămânța învierii, arvuna vieții veșnice, leacul nemuririi.
- Orice lucru bun se face cu mult necaz și cu multă osteneală.
- Nu avem nevoie pentru a ne mântui, decât de minte trează.
- Începutul răutăților este răspândirea (împrăștierea).
- Bună este ispitirea, că aceasta face pe om mai lămurit.
- Omul smerit, nu este o personalitate bolnavă. Are conștiința stării sale, nu și-a pierdut centrul personalității. Cunoaște păcătoșenia lui, micimea lui, și acceptă observațiile duhovnicului său, ale fraților săi. Îi pare rău dar nu deznădăjduiește. Se întristează, însă nu se istovește și nu se mânie.
- Dacă nu poți vorbi cu copilul tău despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre copilul tău.
- Acolo unde există iubirea lui Hristos, singurătatea se risipeşte. Eşti liniştit, bucuros, plin. Nici melancolie, nici boală, nici apăsare, nici frământare, nici tristeţe, nici iad.
- Dumnezeu este iertare.
- Trebuie să‑I dăm lui Dumnezeu timp să lucreze cu inima noastră înceată.
- Cum să dobândești smerenia? În primul rând, recunoscând că nu o ai! Nu te mai ascunde după degete, zi-I asta Lui, fără frică! Apoi, nu deznădăjdui!
- Ce înseamnă ține-ți mintea în iad? Fii realist! Ăsta ești! Dar nu deznădăjdui, că Dumnezeu nu acolo te va lăsa. Dragostea lui Dumnezeu nu poate să nu te audă dacă te rogi Lui, nu poate să te lepede dacă încă nădăjduiești în El. Cu ce obraz, să nădăjduiești? Cu niciunul! Doar așa, fiindcă Dumnezeu e bun.
- Dragostea nu are nevoie de cuvinte multe. Dragostea este sau nu este.
- Răsplata iubirii este bucuria, nu căuta alte semne şi încredinţări.
- Suferinţa poate naşte ceva sincer, în timp ce viaţa noastră blândă poate să genereze foarte uşor falsitate.
- În aceste vremuri, cineva nu poate fi creștin cu jumătate de inimă, ci fie în întregime, fie deloc.
- Cât de multă nădejde este pentru cei ce nu se încred lor prea mult și nu îi critică peste măsură pe ceilalți! Și cât de puțină nădejde este pentru cei ce fac altminteri!
- Viața și învățătura noastră creștină trebuie să fie în așa fel încât să ne dea putință de a-l ști pe adevăratul Hristos și de a-l recunoaște pe Hristosul cel mincinos (Antihristul) când va veni. Nu cunoasterea teoretică sau "corectitudinea" ne vor da această cunoaștere. Astfel că și prea multă "corectitudine" în Ortodoxie, fără o inimă creștină iubitoare, nu îi va putea rezista Antihristului; cel care îl va recunoaște și îi va rezista cu tărie o va face îndeosebi prin inimă și nu prin minte.
- Ai un carnețel în care să notezi citate din Sfinții Părinți, în timpul lecturilor tale? Ai întotdeauna o carte a Sfinților Părinți pe care să o citești și la care să te poți întoarce într-un moment de tristețe? Începe acum - este esențial!
- Nu vă voi ascunde pentru ce dă Domnul Harul Său. Nu vreau să scriu multe, ci vă rog numai aceasta: Iubiți-vă unii pe alții și veți vedea atunci mila Domnului. Să iubim pe fratele și ne va iubi pe noi Domnul. Nu gândi, suflete, că Domnul te iubește, dacă te uiți la cineva cu dușmănie. .... Așa trebuie să ne silim spre bine toată viața și, mai cu seamă, să iertăm pe cei ce ne greșesc nouă, și atunci Domnul nu-și va aduce aminte nici El greșelile noastre și ne va da harul Duhului Sfânt.
- Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt și suferințele sufletului. Cu cât mai deplină e iubirea, cu atât mai deplină e cunoștința. Cu cât mai fierbinte e iubirea, cu atât mai fierbinte e rugăciunea. Cu cât mai desăvârșită e iubirea, cu atât mai sfântă e viața.
- Vrednici de plâns sunt oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Ei nu văd lumina veșnică și după moarte merg în întunericul cel veșnic. Noi știm despre aceasta, pentru că în Biserică Duhul Sfânt descoperă sfinților ce este în cer și ce este în iad.
- Cu neputință va fi să păstrăm pacea sufletului de nu vom veghea asupra minții, adică nu vom izgoni gândurile neplăcute lui Dumnezeu, și dimpotrivă, nu vom păstra pe cele plăcute Lui. Trebuie să privești cu mintea în inimă ce se petrece acolo: de este pace sau nu. Dacă nu, cercetează și vezi cu ce ai greșit. Pentru pacea sufletului trebuie să fii înfrânat, căci și de la trup ni se pierde pacea. Nu trebuie să fii iscoditor; nu se cade nici să citești ziare, nici cărți lumești, care pustiesc sufletul și aduc negrijanie și turburare. Nu osândi pe alții, căci adesea se întâmplă ca necunoscând pe vreunul, oamenii să-l vorbească de rău, pe când el cu mintea este asemenea îngerilor. Nu încerca să cunoști alte lucruri decât ale tale; grijește-te doar de ceea ce ți-au încredințat bătrânii, iar atunci, pentru ascultare, Domnul te va ajuta cu harul Său și vei vedea roadele ascultării în sufletul tău: pacea și neîncetata rugăciune. În viața de obște harul lui Dumnezeu se pierde cel mai mult din faptul că nu ne-am învățat a ne iubi fratele, după porunca Domnului. Dacă fratele îți va pricinui vreo mâhnire, și în acea clipă primești vreun gând de mânie împotriva lui, sau îl osândești, sau îl urăști, vei simți că harul s-a depărtat și pacea s-a pierdut. Pacea sufletească cere să-ți obișnuiești sufletul să iubească pe cel ce te rănește și de îndată să te rogi pentru el. Nu poate sufletul a avea pace, de nu va cere din răsputeri Domnului darul de a iubi pe toți oamenii. Domnul a zis: "Iubiți pre vrăjmașii voștri", iar noi, de nu vom iubi pe vrăjmași, nici pace în suflet nu vom avea. Neapărat trebuie să dobândim ascultarea, smerenia și dragostea, altminteri toate marile noastre nevoințe și privegheri vor fi în zadar.
- Toți oamenii vor să aibă pacea, dar nu știu cum să ajungă la ea. Paisie cel Mare s-a mâniat și l-a rugat pe Domnul să-l izbăvească de mânie. Domnul i S-a arătat și i-a zis: "Paisie, dacă nu vrei să te mânii, nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urî pe nimeni, și nu te vei mai mânia". Astfel, orice om, dacă-și taie voia lui înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, va avea totdeauna pace în suflet, dar cel căruia îi place să-și facă voia sa, nu va avea pace niciodată.
- Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător şi înfrânat în toate, iubeşte adevărul şi negreşit Domnul îţi va da să-L cunoşti prin Duhul Sfânt; şi atunci vei şti din experienţă ce este iubirea Lui Dumnezeu şi ce este iubirea de oameni. Dacă încercările ni se par anevoioase, e semn că nu ne-am încredinţat pe deplin voii Lui Dumnezeu.
- Cine iubește pe Domnul, acela își aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea aminte de Dumnezeu naște rugăciunea.
- Domnul iubește pe oameni, dar îngăduie întristări, ca oamenii să-și cunoască neputința și să se smerească și, pentru smerenia lor, să primească pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase.
- Domnul îl iubește pe om și, deși l-a alcătuit din tărână, l-a împodobit prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt este cunoscut Domnul și tot prin Duhul Sfânt este iubit Domnul, dar fără Duhul Sfânt omul nu este decât pământ păcătos.
- Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi.
- Pentru a înțelege ceea ce îl preocupă pe celălalt, trebuie să ne rugăm din inimă pentru el. Atunci vedem nevoile pe care le are și ne îngrijim de rezolvarea lor.
- Moartea nu există, omul nu poate muri, c-așa l-a făcut Dumnezeu.
- Dumnezeu este dragoste. Și dacă îL chemăm pe Dumnezeu în viața noastră, așa cum ne învață Sfinții Părinți, atunci noi chemăm Dragostea. Daca știm și credem că El e pretutindeni și în toată vremea, si dacă suntem uniți cu El în inimile noastre, El ne va învăța cum să-l iubim pe aproapele nostru. Pentru că noi nu știm să iubim pe Domnul sau pe aproapele.
- Când ne rugăm pentru cineva, luăm chinul aceluia asupra noastră.
- Fără Domnul nu ne putem iubi nici pe noi înșine, cu atât mai puțin pe semenii sau pe vrăjmașii noștri.
- La intrebarea unui credincios: "Părinte, oare în lumea cealaltă vom fi impreună? Oare vom putea să fim impreună și în lumea cealaltă?",
Părintele a răspuns: "Nu se poate să ne despartă Dumnezeu în lumea cealaltă dacă ne-a unit în lumea aceasta. Dacă ne-am simțit bine unii cu alții în lumea aceasta credem că ne binecuvîntează Dumnezeu să fim împreună și în cealaltă".
- Niciodată nu-i omul atât de fericit, decât atunci când se ştie iubit şi când iubeşte.
- Creștinismul este o religie a bucuriei.
- Ce faci - te face.
- Chemarea neîncetată a numelui lui Dumnezeu este leacul care nimiceşte nu doar patimile, ci însăşi lucrarea lor. Căci precum folosește doctorul leacurile, sau un plasture pe rana suferindului şi acestea lucrează fără să ştie bolnavul cum, aşa şi numele lui Dumnezeu fiind chemat, omoară toate patimile, deși noi nu știm cum se săvârșeste aceasta.
- Ia aminte omule la tine însuți în toată vremea.
- Când vei vedea cea mai frumoasă femeie din lume, du-te cu mintea în mormântul ei la câteva zile după ce a murit. Atâta miros greu și curgere puturoasă iese din trupul ei, încât toate closetele din lume nu miros mai rău. Iată ce pofteai!