1. Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbice va fi intr-o clipă zdrobit şi fără vindecare.
2. Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină.
3. Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea.
4. Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează.
5. Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui.
6. Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie.
7. Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei.
8. Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia.
9. Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.
10. Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui.
11. Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia.
12. Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii săi sunt răi.
13. Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul.
14. Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci.
15. Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale.
16. Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie) prăbuşirea lor.
17. Mustră pe fiul tău şi el iţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău.
18. Fără vedenie de prooroc poporul e fără stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea!
19. Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă.
20. Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el.
21. Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu.
22. Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate.
23. Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit.
24. Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic.
25. Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost.
26. Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul.
27. Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi.