1. Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia.
2. Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie.
3. Ochii Domnului sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi.
4. Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima.
5. Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept.
6. În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare.
7. Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu.
8. Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnului, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui.
9. Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate.
10. O certare aspră capătă ,el ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri.
11. Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor.
12. Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi.
13. O inimă veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj.
14. Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia.
15. Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat.
16. Mai bine puţin intru frica lui Dumnezeu, decât vistierie mare şi tulburare (multă).
17. Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură.
18. Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea.
19. Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă.
20. Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui.
21. Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă.
22. Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori.
23. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei!
24. Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos.
25. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei.
26. Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii Lui).
27. Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi.
28. Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi.
29. Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi.
30. O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.
31. Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi.
32. Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune.
33. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.