1. Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea.
2. Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte.
3. Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni.
4. Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el.
5. Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui.
6. Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate.
7. Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte.
8. Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun.
9. Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi.
10. Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale.
11. Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui.
12. Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el.
13. Leneşul zice: "Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!"
14. Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.
15. Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură.
16. Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi.
17. Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat.
18. Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte,
19. Aşa e omul care înşală pe prietenul său şi zice: "Da, am glumit!"
20. Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta.
21. Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta.
22. Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor.
23. Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mieroase şi o inimă rea.
24. Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune;
25. Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui.
26. Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă.
27. Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el.
28. Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.