1. Pomenirea lui Iosia este binemirositoare ca tocmirea tămâiei, meşteşugită de făcătorul de miresme.

2. În toată gura, ca mierea se va îndulci şi ca muzica la ospăţul vinului.

3. Acesta a îndreptat şi a întors poporul şi a stricat urâciunile fărădelegii.

4. A îndreptat către Domnul inima sa, în zilele celor fără de lege, a întărit dreapta credinţă.

5. Afară de David şi de Iezechia şi de Iosia, toţi au păcătuit.

6. Pentru că au părăsit legea Celui Preaînalt, regii lui Iuda au încetat, pentru că au dat puterea lor altora şi mărirea lor neamului străin.

7. Au ars cetatea cea aleasă a sfinţirii şi au pustiit căile ei, din pricina lui Ieremia,

8. Că l-au chinuit pe el, care din pântece s-a sfinţit prooroc, ca să dezrădăcineze şi să necăjească şi să piardă şi asemenea să zidească şi să sădească.

9. Iezechiel a văzut vedenia măririi, care i s-a arătat lui prin carul heruvimilor.

10. Şi mi-aduc aminte şi de Iov, care a ţinut bine toate căile dreptăţii.

11. şi oasele celor doisprezece prooroci să odrăslească din locul lor!

12. Şi a mângâiat pe Iacov şi i-a mântuit pe ei cu credinţa nădejdii.

13. Cum vom mări pe Zorobabel? Că şi el este ca o pecete în mâna dreaptă.

14. Tot aşa Iosua, fiul lui Iosedec; căci în zilele lor au zidit iarăşi locaşul Domnului şi au înălţat templu sfinţit Domnului, spre mărire veşnică.

15. Şi pomenirea lui Neemia este întru multă vreme, cel ce ne-a ridicat nouă zidurile cele căzute şi a întărit porţi şi izvoare şi a ridicat casele noastre.

16. Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ.

17. Nici ca Iosif care s-a făcut bărbat povăţuitor fraţilor, întărire poporului, iar oasele lui s-au ascuns cu grijă.

18. Set şi Sem între oameni s-au mărit şi mai mult decât toată suflarea întru zidirea lui Adam.