1. Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu El este în veac.
2. Nisipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului, cine le va număra?
3. Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le va cerceta?
4. Înainte de toate s-a zidit înţelepciunea şi înţelegerea minţii este din veac.
5. Izvorul înţelepciunii este cuvântul lui Dumnezeu întru cele înalte, şi căile ei sunt porunci veşnice.
6. Rădăcina înţelepciunii, cui s-a descoperit? Şi izvoarele ei, cine le cunoaşte?
7. Unul este înţelept, înfricoşător foarte, Domnul, Cel care şade pe scaunul Său.
8. El a zidit-o şi a văzut-o, şi a numărat-o, şi a revărsat-o peste toate lucrările Sale.
9. Ea se află la tot trupul după măsura dărniciei Lui, şi a dat-o celor ce-L iubesc pe El.
10. Frica Domnului este mărire şi laudă şi veselie şi cunună de bucurie.
11. Frica Domnului va desfăta inima şi va da veselie şi bucurie şi lungime de zile.
12. Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă şi în ziua sfârşitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de la Dumnezeu şi îndreaptă pe om pe căile iubirii.
13. Iubirea de Dumnezeu este înţelepciunea slăvită şi cui voieşte El, aceluia o împarte după chibzuinţa Sa.
14. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează o dată în sânul mamei. Între oameni ea şi-a pus temelie veşnică şi seminţiei lor se încredinţează.
15. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul, şi ea îi adapă din roadele sale.
16. Casa lor o va umple de ce poftesc ei, şi cămările lor de roadele ei.
17. Cununa înţelepciunii este temerea de Domnul, care odrăsleşte pace şi sănătate nevătămată; dar şi una şi alta sunt daruri de la Dumnezeu, Care revarsă cinste peste cei care Îl iubesc pe Dânsul.
18. El a văzut-o şi a măsurat-o; ştiinţă şi înţeleaptă înţelegere ca ploaia a revărsat şi a înălţat mărirea celor ce o stăpânesc pe dânsa.
19. Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile.
20. Frica Domnului îndepărtează păcatele, şi la cine petrece, de la acela abate mânia.
21. Mânia celui nedrept nu poate să aibă îndreptăţire, că iuţimea mâniei lui cădere îi este.
22. Până la o vreme va suferi cel îndelung-răbdător, după aceea îi va răsări veselie.
23. Până la o vreme îşi va ascunde cuvintele sale, dar buzele celor credincioşi vor grăi cuminţenia lui.
24. În vistieriile înţelepciunii sunt pildele ştiinţei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu.
25. Pofteşti înţelepciune? ţine poruncile şi Domnul îţi va da-o ţie.
26. Că înţelepciunea şi învăţătura stau în temerea de Domnul, şi plăcute sunt Lui credinţa şi blândeţea.
27. Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită.
28. Nu te făţărnici înaintea oamenilor, şi buzelor tale ia aminte.
29. Nu te înălţa, ca să nu cazi şi să aduci necinste sufletului tău.
30. Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi,
31. Pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului, şi inima ta este plină de vicleşug.