1. Înţelepciunea înalţă capul celui smerit şi-l face să şadă între cei mari.
2. Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui.
3. Mică este între cele zburătoare albina, dar rodul ei întrece orice dulceaţă.
4. Cu îmbrăcămintea hainelor să nu te lauzi, nici în ziua măririi să nu te trufeşti, că minunate sunt lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui între oameni.
5. Mulţi tirani au căzut pe pământ, iar cel la care nu se gândea nimeni a purtat stema.
6. Mulţi puternici au fost necinstiţi foarte şi cei măreţi au fost daţi în mâinile altora.
7. Mai înainte de a cerceta, nu huli; cunoaşte întâi şi atunci dojeneşte.
8. Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde; şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor.
9. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei.
10. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri,
11. Că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără de vină.
12. Şi de vei alerga, nu vei prinde, şi de vei fugi, nu vei scăpa.
13. Este câte un om care se osteneşte şi munceşte şi se sârguieşte şi cu atât mai mult este sărac.
14. Este câte un om slab şi fără de ajutor, lipsit de putere şi împovărat de sărăcie,
15. Şi ochii Domnului au căutat spre el cu bine şi l-au ridicat din smerenia lui şi au înălţat capul lui, şi s-au mirat de el mulţi.
16. Cele bune şi cele rele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul sunt.
17. Darul Domnului rămâne la cei binecredincioşi şi bunăvoinţa Lui în veac bine va spori.
18. Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea ostenelilor lui,
19. Zicând: Am aflat odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele,
20. Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora.
21. Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece, şi intru lucrul tău sporeşte.
22. Nu te mira de lucrările păcătosului; nădăjduieşte în Domnul şi rămâi întru osteneala ta.
23. Că lesne este înaintea Domnului a îmbogăţi pe cel sărac degrabă şi fără de veste.
24. Binecuvântarea Domnului este plata celui credincios şi într-un ceas, degrabă, răsare binecuvântarea Lui.
25. Să nu zici: De ce am nevoie? Şi de acum, care va fi averea mea?
26. Să nu zici: Am destule, pentru ce să mă mai necăjesc de acum:
27. În ziua bunătăţilor este uitarea răutăţilor şi în ziua răutăţilor nu este pomenirea bunătăţilor.
28. Că lesne este înaintea Domnului, în ziua sfârşitului, să dea omului după căile lui.
29. Vremea de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui.
30. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se va cunoaşte omul.
31. Nu băga pe tot omul în casa ta, că multe sunt meşteşugirile celui viclean.
32. Potârniche închisă în coşniţă, aşa este inima trufaşului, şi ca iscoada priveşte căderea.
33. Că cele bune le întoarce cu viclenie în rele şi pentru cele bune te va huli.
34. Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele.
35. Păzeşte-te de cel răufăcător, că rele meşteşugeşte, ca nu cumva să te facă să fii pururea de batjocură.
36. Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la ale tale.