1. Şi după ce s-a potolit zarva bărbaţilor care stăteau în jur la sfat, Olofern, căpetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, înaintea întregii mulţimi de străini şi de Amoniţi:

2. «Cine eşti tu, Ahior, şi voi simbriaşii lui Amon, că faci pe prorocul la noi, aşa cum faci astăzi, şi ne îndemni să nu pornim la război împotriva neamului lui Israel, fiindcă Dumnezeul lor îi apără? Şi cine este Dumnezeu afară de Nabucodonosor? El îşi va trimite oştirea sa şi-i va nimici de pe faţa pământului, iar Dumnezeul lor nu va putea să-i scape.

3. Ci noi, robii lui, îi vom sfărâma ca pe un singur om şi nu vor putea ei să se împotrivească puterii cailor noştri,

4. Căci noi îi vom arde. Munţii lor se vor îmbăta de sângele lor şi câmpiile lor vor fi pline de trupurile lor. Şi ei nu se vor mai putea împotrivi nouă, ci vor fi nimiciţi cu desăvârşire, – zice regele Nabucodonosor, stăpânul lumii –, căci el a zis: «Să nu rămână neîndeplinite cuvintele mele!».

5. Tu însă, Ahior, simbriaşul lui Amon, care ai spus astăzi astfel de cuvinte de defăimare, să nu mai vezi din ziua de azi faţa mea până ce nu mă voi răzbuna pe acest neam ieşit din Egipt.

6. Atunci spada oştirii mele şi suliţa războinicilor mei te vor străpunge şi vei cădea cu ucişii lor când eu mă voi întoarce împotriva lui Israel.

7. Robii mei să te ducă în munte şi să te lase într-una din cetăţile de acolo.

8. Şi nu vei pieri fără a lua parte la ruina lor.

9. Dar fiindcă tu nădăjduieşti în inima ta că ei nu vor fi înfrânţi, să nu te mâhneşti, căci eu am zis şi nici unul din cuvintele mele nu va rămâne fără împlinire!».

10. Şi Olofern porunci slujitorilor săi, care erau de faţă în cortul lui, să pună mâna pe Ahior şi să-l ducă în Betulia şi să-l dea în mâinile fiilor lui Israel.

11. Atunci slujitorii săi l-au luat şi l-au dus afară din tabără în şes, iar din şes l-au dus în munte şi au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.

12. Dar când i-au văzut locuitorii cetăţii pe vârful muntelui, ei şi-au luat armele şi au ieşit afară din cetate pe vârful muntelui şi toţi prăştiaşii au pus stăpânire pe urcuşul dinspre ei, aruncând pietre asupra lor,

13. Şi ei, ascunzându-se după munte, au legat pe Ahior, l-au lăsat la poalele muntelui şi s-au întors la stăpânul lor.

14. Dar fiii lui Israel s-au coborât din cetate şi s-au dus la el, l-au dezlegat şi l-au adus în Betulia şi l-au înfăţişat înaintea căpeteniilor cetăţii,

15. Care erau în zilele acelea: Oziaş, fiul lui Miheia, din seminţia lui Simeon, şi Habriş, fiul lui Otniel, şi Harmis, fiul lui Melchiel.

16. Şi ei au chemat pe toţi bătrânii cetăţii şi au alergat la adunare tinerii şi femeile. Şi l-au pus pe Ahior în mijlocul întregului popor, iar Oziaş l-a întrebat despre cele întâmplate.

17. Atunci el le-a răspuns şi le-a făcut cunoscute planurile sfatului lui Olofern şi toate cuvintele pe care el le grăise în faţa căpeteniilor asiriene şi lăudăroşenia lui Olofern împotriva casei lui Israel.

18. Atunci poporul a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat lui Dumnezeu şi a strigat, zicând:

19. «Doamne, Dumnezeul cerului, caută la trufia lor şi îndură-te de umilinţa neamului acestuia şi te uită cu milostivire astăzi la faţa celor sfinţiţi ai tăi!».

20. Pe urmă au mângâiat pe Ahior şi l-au lăudat foarte.

21. Şi Oziaş l-a luat din adunare acasă la el şi a făcut ospăţ pentru bătrâni. Şi ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel într-ajutor toată noaptea aceea.