1. Atunci au trimis la el soli purtători de veşti de pace, zicând:

2. «Iată, noi stăm înaintea ta ca robi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce ţi se pare bun înaintea feţei tale.

3. Iată, locuinţele noastre, toate ţarinile noastre, turmele şi cirezile şi toate stânile aşezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îţi va plăcea.

4. Iată, şi cetăţile noastre şi locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino şi fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!».

5. Şi solii au venit la Olofern şi i-au spus lui vestea lor de pace.

6. El s-a coborât cu oastea pe ţărmul mării, a pus străji în cetăţile întărite şi a luat dintre ei pentru oştire oameni aleşi.

7. Şi locuitorii acestor cetăţi şi ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri şi cu tobe.

8. Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ţinut şi dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toţi zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor şi toate limbile şi neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.

9. Şi aşa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în faţa marelui şes al lui Iuda,

10. Şi şi-a aşezat oştirea între Ghibeea şi Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să îşi adune toate poverile oştirii sale.