1. Apoi a trimis Iezechia prin toată ţara lui Israel şi a lui Iuda şi a scris scrisori lui Efraim şi lui Manase, ca să vină la templul Domnului la Ierusalim pentru sărbătorirea Paştilor Domnului Dumnezeului lui Israel.

2. Căci la sfatul pe care-l ţinuse regele în Ierusalim, împreună cu căpeteniile, chibzuiseră ca să sărbătorească Paştile în luna a doua,

3. Din pricină că nu le putuse sărbători la timpul lor, pentru că nu erau nici preoţi sfinţiţi în număr de ajuns şi nici poporul nu se strânsese la Ierusalim.

4. Acest lucru a plăcut regelui şi întregii adunări.

5. Și au hotărât să se dea de veste la tot Israelul, de la Beer-Șeba până la Dan, ca să vină la Ierusalim pentru sărbătorirea Paștilor Domnului Dumnezeului lui Israel, căci de mult nu se mai sărbătorise așa cum este scris.

6. Şi s-au dus trimişii cu scrisorile, care erau făcute de rege şi de căpeteniile lui, prin toată ţara lui Israel şi a lui Iuda şi, după porunca regelui, le spuneau: «Fii ai lui Israel, întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Israel, şi Se va întoarce şi El la cei rămaşi dintre voi, care aţi mai scăpat din mâna regilor Asiriei.

7. Şi nu mai fiţi aşa ca părinţii voştri şi ca fraţii voştri, care au săvârşit fărădelegi înaintea Domnului Dumnezeului părinţilor lor, şi El i-a dat pustiirii, precum vedeţi.

8. Nici să nu vă mai ţineţi de acum tari la cerbice, ca părinţii voştri, ci supuneţi-vă Domnului şi veniți la locaşul de sfinţire al Lui, pe care El l-a sfinţit pe veci; şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru şi El Îşi va abate flacăra mâniei Sale de la voi.

9. Când vă veţi întoarce la Domnul atunci fraţii voştri şi fiii voştri au să găsească şi ei milă la acei care i-au luat pe ei robi şi se vor întoarce în ţara aceasta; căci bun şi îndurat este Domnul Dumnezeul vostru şi nu-Și va întoarce faţa de la voi, dacă vă veţi întoarce la El».

10. Şi au mers trimişii din cetate în cetate prin ţinutul lui Efraim şi al lui Manase şi până la acela al Zabulonului; aceia râdeau, bătându-şi joc de ei.

11. Totuşi unii din seminţia lui Aşer, a lui Manase şi a lui Zabulon s-au smerit şi au venit la Ierusalim.

12. Şi a fost mâna Domnului peste Iuda, Care le-a dăruit o singură inimă, ca să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, după cuvântul Domnului.

13. Şi s-a adunat la Ierusalim mulţime de popor pentru sărbătorirea praznicului azimelor, în luna a doua şi adunarea a fost foarte mare.

14. Şi s-au sculat şi au răsturnat jertfelnicele care erau în Ierusalim şi toate jertfelnicele pe care se săvârşeau tămâierile pentru idoli, le-au sfărâmat şi le-au aruncat în pârâul Chedron.

15. Apoi au junghiat mielul Paştilor în ziua a paisprezecea a lunii a doua. Preoţii şi leviţii, ruşinându-se, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot în templul Domnului.

16. Apoi au stat la locul lor, după rânduiala pe care o aveau prin legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. Preoţii stropeau cu sângele pe care-l luau din mâna leviţilor.

17. Fiindcă în adunare erau mulţi din cei care nu erau curaţi, de aceea, pentru cei necurăţiţi, leviţii junghiau mielul Paştilor

18. Şi mulţi din popor, din seminţia lui Efraim, a lui Manase, a lui Isahar şi a lui Zabulon, care nu se sfinţiseră, au mâncat Paştile împotriva Scripturii.

19. Dar Iezechia s-a rugat pentru ei, zicând: «Domnul cel bun să ierte pe tot cel ce şi-a îndreptat inima să caute pe Domnul Dumnezeul părinţilor săi, deşi ei n-au curăţirea cerută pentru cele sfinte!».

20. Şi a ascultat Domnul pe Iezechia şi a iertat poporul.

21. Şi au sărbătorit fiii lui Israel, care s-au aflat în Ierusalim, sărbătoarea azimilor şapte zile cu mare veselie. În fiecare zi leviţii şi preoţii lăudau pe Domnul cu instrumente de cântare făcute spre preaslăvirea Domnului.

22. Apoi a grăit Iezechia către toţi leviţii care au bună pricepere la serviciul Domnului, după inima lor. Şi au mâncat azimile de sărbătoare şapte zile, aducând jertfe de pace şi slăvind pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor.

23. Şi a hotărât toată adunarea ca să mai sărbătorească alte şapte zile, şi le-au petrecut pe acestea cu veselie,

24. Pentru că Iezechia, regele lui Iuda, dăduse celor ce se adunaseră o mie de viţei şi zece mii de vite mărunte; căpeteniile dăduseră de asemenea celor ce se adunaseră o mie de viţei şi zece mii de vite mărunte, şi mulţi preoţi se sfinţiseră.

25. Şi s-a veselit toată obştea lui Iuda şi preoţii şi leviţii, toată adunarea şi străinii care veniseră din ţara lui Israel şi locuiau în Iuda.

26. Şi a fost veselie mare în Ierusalim, pentru că din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel, nu se mai făcuse nicio veselie ca aceasta în Ierusalim.

27. Apoi s-au sculat preoţii şi leviţii şi au binecuvântat poporul; şi glasul lor a fost auzit, căci rugăciunea lor s-a suit până la locaşul cel sfânt al Domnului, Care este în ceruri.