Acest mare şi slăvit Sfînt al lui Dumnezeu s-a născut şi a trăit toată Sfînta lui viaţă în insula Cipru, întru care a slujit minunat Biserica lui Hristos. El s-a născut din părinţi simpli, lucrători ai pămîntului, îndeletnicire pe care a continuat-o şi el întru smerenie şi simplitate întreaga viaţă, chiar arhiereu fiind.

El a fost mai întîi bărbat căsătorit care a avut copii dar, după moartea soţiei lui, el s-a închinat pe sine cu totul slujirii lui Dumnezeu. Din pricina marii lui evlavii şi a sfinţeniei vieţii lui, obştea credincioşilor l-a chemat cu o inimă şi cu o gură la scaunul de arhiereu. Dar nici ca episcop Sfîntul Spiridon nu şi-a schimbat modul lui simplu de viaţă.

El a continuat să crească oi şi să cultive pămîntul cu mîinile lui. Din roadele muncii lui el păstra pentru sine doar foarte puţin, dînd cea mai mare parte spre hrana săracilor şi nevoiaşilor. El s-a arătat mare făcător de minuni prin puterea lui Dumnezeu: el a adus ploaie în vreme de secetă, a oprit curgerea apelor unui rîu, a înviat mai mulţi morţi, l-a vindecat pe împăratul Constantius de o boală incurabilă, a grăit cu Îngeri ai lui Dumnezeu, a văzut mai înainte cele ce aveau să fie, a cunoscut gîndurile din inimile oamenilor, a adus mulţime de păgîni la Credinţă, şi a lucrat întru Numele Domnului multe alte minuni.

El a fost unul din Sfinţii Părinţi de la întîiul Sinod Ecumenic de la Niceea (din anul 325), şi a adus mulţi eretici la Credinţa cea Dreaptă prin formulările lui simple şi clare ale Sfintelor Dogme, precum şi prin facerea de minuni. El umbla tot timpul îmbrăcat atît de smerit şi de simplu, încît chemat fiind la palatul imperial de către însuşi împăratul care dorea să îl vadă, un soldat l-a pălmuit, crezînd că este un cerşetor. Dar Sfîntul, fără vicleşug şi cu sfîntă simplitate împlinind cuvîntul Domnului, i-a întors soldatului şi celălalt obraz.

Sfîntul Spiridon L-a preaslăvit pe Dumnezeu prin nenumărate şi mari minuni, fiind de folos nu doar celor mulţi oameni care s-au ajutat şi s-au mîntuit prin el, ci întregii Biserici a lui Dumnezeu. El a intrat întru cereasca odihnă la anul 348. Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni odihnesc în insula Corfu, unde şi astăzi îl preamăresc pe Dumnezeu cu mulţime de minuni.

Mai întîi Sfîntul Alexandru a fost Episcop al Cappadociei, dar în vremea persecuţiilor anti-creştine de sub domnia lui Severus, în anul 203, el a fost aruncat în temniţă şi apoi exilat. El este cel care a întemeiat vestita bibliotecă de la Ierusalim, în care s-a documentat Eusebius atunci cînd a scris Istoria Bisericească.

El a fost torturat bestial în mai multe rînduri în timpul domniei lui Decius, şi aruncat la fiarele sălbatice. Dar rămînînd viu de fiecare dată şi fiarele nefacîndu-i nici un rău, el a fost aruncat în închisoare, unde a şi murit. Aşa şi-a încheiat alergarea pămîntească acest atlet al lui Hristos, strămutîndu-se la veşnicele locaşuri ale împăratului Hristos, la anul 251.

El de tînăr a fost citeţ la Roma, unde a propovăduit cu îndrăzneală adevărul lui Hristos şi a dat pe faţa minciuna idolatriei. Pentru aceasta el a fost torturat şi decapitat în timpul domniei lui Aurelian.

Soare luminos al paradisiacului Cipru

Şi slăvit luminător al Bisericii,

Sfîntul Spiridon apărător al Ortodoxiei a fost,

Simplu ca un prunc cu nevinovăţia.

Dar simplitatea lui de înţelepciune e plină,

Ea luminează lumea.

La ce folosesc multele cuvinte ca să grăieşti adevărul?

Adevărul lui Dumnezeu este simplu:

Unul este Făcătorul, întru Sfînta Treime,

Tatăl, Fiul şi Duhul.

Fiul S-a pogorît la păcătosul pămînt

Şi primit-a trup din Fecioara Maria.

El S-a întrupat spre a-i izbăvi pe oameni,

Căci Iubitor de oameni este.

El omenirii nouă lege i-a dat,

Legea iubirii şi a credinţei.

El acum sade în Ceruri, Hristos Preaslăvit,

Unde roada Sfintei Lui Lucrări de pe pămînt culege.

Iar roadă Sfîntă a Lucrării Lui pe pămînt

Sînt Sfinţii, bărbaţi, femei şi copii.

El este Piatra de mîntuire a omenirii,

În afară de Ea mîntuire un este.

O Sfinte Părinte Spiridoane, Luminătorule al Bisericii,

Atlete al lui Hristos, roagă-te pentru noi păcătoşii!

Nimic nu ne va ajuta nouă dacă nu vom înţelege că trebuie să fim blînzi şi îngăduitori faţă de slăbiciunile oamenilor şi să le iertăm din inimă. Cum vom putea altfel nădăjdui că ne va ierta Dumnezeu pe noi dacă nu iertăm şi noi greşiţilor noştri?

Sfîntul Spiridon a vîndut odată o sută de capre unui negustor la preţul cu care se învoiseră, şi a cerut negustorului să pună banii jos. Negustorul, ştiind că Sfîntul nu număra niciodată banii, a pus jos preţul pentru doar nouăzeci şi nouă de capre, iar banii pentru a suta capră i-a tăinuit. După aceasta, Sfîntul Spiridon i-a numărat aceluia o sută de capre şi le-a despărţit de turmele lui. Dar mînînd negustorul împreună cu ciobenii lui turma astfel cumpărată, iată că una din capre se rupe de turmă şi se întoarce înapoi, behăind.

Sfîntul a alungat-o, dar ea s-a întors înapoi. Şi tot aşa, pînă cînd s-a văzut limpede că acea capră nu vrea să rămînă nicicum între caprele cumpărate. Atunci s-a apropiat Sfîntul Spiridon de negustor şi i-a şoptit la ureche aşa: Ascultă, fiule, capra aceasta nu în zadar se întoarce mereu înapoi la mine. Nu cumva ai dosit preţul ei? Negustorul, ars de ruşine, şi-a recunoscut înşelătoria. De îndată ce a plătit banii cuveniţi, capra a mers liniştită alături de turma celor cumpărate.

Altă dată în staulele de oi ale Sfîntului Spiridon au năvălit nişte tîlhari. După ce au apucat cîte oi au vrut, ei au căutat să iasă din staul, dar o forţă nevăzută îi ţintuia pe loc, făcîndu-i incapabili de vreo mişcare. În zori, Episcopul a venit să caute de oile sale. Văzîndu-i pe tîlhari, i-a certat cu blîndeţe şi i-a povăţuit ca pe viitor să caute să-şi cîştige agoniseala traiului din muncă cinstită, iar nu din tîlhărit. Apoi a luat un berbece şi l-a dăruit tîlharilor, zicîndu-le: Luaţi-l pe acesta pentru osteneala voastră, să nu vă fi fost privegherea de toată noaptea în zadar! Apoi, i-a slobozit cu pace.

Să luăm aminte la binecuvîntarea lui Noe asupra a doi dintre fiii lui (Facerea 9):

• La cum Ham a descoperit goliciunea tatălui său, dar Sem şi lafet au acoperit-o;

• La cum Noe pentru aceasta a dat binecuvîntare asupra lui Sem şi lafet, dar blestem asupra urmaşilor lui Ham.

Tu eşti preot din veac, după rînduiala lui Melchisedec (Psalmul 109:4; Evrei 7:17,21).

O, cît de mulţi sînt credincioşii ascunşi ai lui Dumnezeu care îi slujesc Lui zi şi noapte! O, cît de multe sînt stelele strălucitoare numite comete care apar pe neaşteptate, strălucesc puternic, apoi se pierd fără urmă în imensitatea universului, lăsîndu-ne însă adîncă pecetea amintirii lor!

Dreptul Avraam împreună cu urmaşii lui ne este cunoscut nouă celor de azi aşa cum este şi bolta înstelată de deasupra noastră. Melchisedec însă, despre care ne este vorbirea acum, se aseamănă cu acea cometă strălucitoare: ea apare deodată, pe neaşteptate, trasează pe cer un arc splendid şi spectaculos, apoi dispare în imensitatea universului. Dar cine este acest Melchisedec? El este regele Salemului, preotul Dumnezeului Celui Preaînalt (Facerea 14:18). El a adus pîine şi vin lui Avraam; el l-a binecuvîntat pe Avraam, iar Avraam i-a dat lui zeciuială din toate cîte avea.

Dacă Avraam a fost atît de bogat binecuvîntat de Dumnezeu, oare cu cît mai mult nu va fi fost binecuvîntat acela care l-a binecuvîntat pe Avraam? O, cît de adînci şi de nepătrunse sînt tainele Proniei dumnezeieşti! Gîndul omului se întinde doar de azi pînă mîine, dar gîndul lui Dumnezeu merge pînă la sfîrşitul veacurilor.

După cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel, Melchisedec îl prefigurează pe însuşi Domnul Iisus Hristos (Evrei 7:10). Căci cîtă vreme strămoşul Avraam a fost un minunat şi plăcut lui Dumnezeu lucrător al pămîntului, Melchisedec acesta a fost şi rege şi preot, aşa cum şi Domnul este Împărat şi Preot. Melchisedec i-a adus lui Avraam pîine şi vin, iar Domnul nostru a adus propriul Lui Trup şi propriul Lui Sînge ca Pîine şi Vin întregului neam omenesc.

Avraam s-a închinat înaintea lui Melchisedec şi i-a adus cu dragoste şi de bunăvoie zeciuală din toate roadele lui. Iar adevăraţii urmaşi ai lui Avraam, Creştinii, se închină înaintea Domnului Hristos şi îi aduc lui cu dragoste şi de bună voie jertfe şi daruri, dar pentru dar, pentru Marele Dar al Jertfei Lui sîngeroase pe Cruce. Şi neamul Lui cine îl va spune? (Isaia 53:8). Cuvintele acestea se referă şi la Domnul Hristos şi la Melchisedec. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat (Ioan 8:56). Aşa a grăit Domnul către iudei.

Dar cum a văzut Avraam ziua Domnului? El a văzut-o în duh. Dumnezeu i-a descoperit-o lui, căci el a văzut o prefigurare a Domnului Hristos în persoana slăvită şi minunată a lui Melchisedec, rege, preot, şi rob al Celui Preaînalt.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, binecuvîntează-ne şi pre noi precum odinoară pe credincioşii robii Tăi Avraam şi Melchisedec,

Căci noi pre Tine Te slăvim şi Ţie îţi mulţumim în veci, Amin.