Preasfînta Fecioară Măria s-a născut din părinţi foarte înaintaţi în vîrstă, loachim şi Ana. Tatăl ei se trăgea din seminţia lui David, iar maica ei, din seminţia lui Aaron.

Astfel, pe linie paternă, ea a fost din stirpe regală, iar pe linie maternă, din neam preoţeasc. Prin aceste elemente ea a preînchipuit că Acela Care avea să Se nască din ea avea să fie împărat şi Mare Arhiereu, loachim şi Ana, foarte vîrstnici fiind şi neavînd copii, se chinuiau foarte mult cu sufletul, stînd pururea smeriţi înaintea lui Dumnezeu şi fiindu-le mereu ruşine de oameni. Dar ei pururea se rugau cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu, rugîndu-L să le dăruiască şi lor prunc, aşa cum odinioară lui Avraam şi Sarei, care 1-au născut pe Isaac la adînci bătrîneţe.

Atotputernicul şi Atotvăzătorul Dumnezeu le-a ascultat cererea şi i-a răsplătit cu o bucurie dincolo de toată bucuria pe care şi-au închipuit-o vreodată. Căci El nu doar că le-a dăruit o fiică, ci El le-a dăruit-o chiar pe Maica lui Dumnezeu. El ia luminat deci nu doar cu bucuria pămîntească şi trecătoare, ci ia luminat cu bucuria veşniciei. Căci Dumnezeu le-a dăruit doar o singură fiică, dar ce Fiică!, şi doar un singur nepot, dar ce Nepot! Măria cea Plină de Har, cea Binecuvîntată între femei, Biserică a Duhului Sfînt, Altar al Dumnezeului Celui Viu, Masa Pîinii celei Dumnezeieşti, Corabia Sfinţeniei lui Dumnezeu, Pomul cel cu Bun Rod, Slava neamului omenesc, Lauda tuturor femeilor, Izvorul fecioriei şi al curăţiei - iată fiica pe care Dumnezeu le-a dăruit-o lui loachim şi Annei!

Ea s-a născut la Nazareth, iar la vîrstă de trei ani a fost dusă de maica ei la Templul din Ierusalim. Petrecînd acolo vremea cuvenită şi împlinind paisprezece ani, ea s-a întors la casa părintească de la Nazareth. Acolo a primit Buna Vestire a Arhanghelului Gavriil privitoare la naşterea Fiului lui Dumnezeu, Mîntuitorul lumii, din trupul ei feciorelnic şi preacurat.

La Mînăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de lîngă satul Kalişto, care se află în Macedonia, la apus de Struga, Maica Domnului şi-a arătat cu putere milostivirea ei către oameni, lucrînd în mijlocul lor multe vindecări minunate.

Mulţi oameni greu bolnavi şi-au găsit vindecare minunată acolo, mulţi tîlhari veniţi cu gîndul de a jefui şi distruge mînsătirea au fost pedepsiţi năprasnic de o putere nevăzută, în această mînăstire se află o sfintă icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, iar în apropierea mînăstirii se află două izvoare cu ape tămăduitoare: unul închinat Sfîntului Apostol Petru, iar celălalt Sfîntului Anania. Nu departe de biserica principală se află o peşteră-paraclis închinată Sfîntului Athanasie.

în provincia Volhynia, la Poceaev, se află o vestită Mînăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Aici Maica Domnului s-a arătat mai întîi pe la anul 1340, unia dintre cei doi monahi care se nevoiau într-o peşteră din apropiere. De atunci înainte, în locul acela s-au lucrat statornic nenumărate minuni.

O, mult dorită şi îndelung aşteptată

Fecioară, carele de la Domnul ai fost cerută cu lacrimi!

Tu eşti bisrică în trup a Sfîntului Duh,

Şi Maică te numeşti a Cuvîntului Celui Veşnic!

Tu eşti Rugul Aprins ce Moise l-a văzut de demult,

Căci întru tine primeşti Cărbunele Dumnezeirii!

De Dumnezeiasca flacără arzînd,

Trupul tău minunat nu se mistuie nicicum.

Tu Rodul de Aur îl naşti lumii!

Tu porţi pe Cel Ce poartă tăria,

Pre Carele pururea II laudă oştirile cereşti!

Tu pre cereasca Taină a Tainelor o ascunzi întru tine,

Arătîndu-te astfel decît cerurile mai încăpătoare!

Tu ne eşti nouă mai scumpă decît multe comori,

Fecioară Sfîntă, izvorul mîntuirii noastre!

Pentru aceasta îngerii şi cu noi oamenii te slăvim,

Preasfîntă Fecioară, Turturea de Lumină!

împăratul Cerurilor în lume va să vină,

El voieşte să treacă prin Poarta ce eşti tu!

O Fecioară Sfîntă, de Dumnezeu Născătoare,

Tu ne răsări nouă pe al Dreptăţii Soare!

Sfîntul Dionisie Areopagitul scrie cu bucurie negrăită despre strălucirea exterioară şi interioară a Maicii Domnului, despre minunata bunămiresmă pe care a simţit-o în prezenţa Preasfmtei Născătoare de Dumnezeu, atunci cînd a mers ca să o vadă, la Ierusalim, în rîvna lui, el a zis că dacă nu ar fi crezut mai înainte întru Unul Dumnezeu, atunci ar fi socotit că ea, Preasfîntă Născătoare de Dumnezeu, este Dumnezeu.

Sfîntă Fecioară lăsa asupra celor care veneau în prezenţa ei o impresie puternică şi unică, puterea harului ei devenind şi mai accentuată după sfînta şi cinstita ei adormire. Această putere izvora din lucrarea ei de rugăciune neîncetată pentru toţi credincioşii, pentru toţi cei care veneau la ea pentru ajutor. Cînd Sfîntul Ioan de la Novgorod s-a rugat împreună cu poporul înaintea Maicii Domnului pentru ajutor împotriva paginilor care îi împresurau, atunci Sfîntul Ioan a înţeles că şi Maica Domnului se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu pentru ajutorul lor, şi aşa a scăpat Novgorodul ca prin miracol.

Aşa cum Maica Domnului a plîns la Patima Fiului ei, tot aşa şi acum se roagă cu lacrimi Maica lui Dumnezeu pentru tot necăjitul care aleargă la ajutorul ei cel sfînt. Putem spune că toate colţurile pămîntului au cunoscut puterea minunilor milostivirii ei. Trăieşte chiar şi astăzi la Belgrad un proprietar de cafenea (C. J.), care s-a născut în Macedonia, în satul Labunişte de lîngă Struga. Mama lui 1-a dus orb la Mînăstirea de la Kalişto, unde, după ce preotul s-a rugat pentru el înaintea Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, copilul şi-a recăpătat vederea. Primul monah de la Poceaev a văzut un stîlp de foc ce se înălţa de la pămînt la cer, iar în acel stîlp de foc a văzut-o pe Maica lui Dumnezeu. Ea stătea în picioare pe o stîncă. La locul la care a văzut monahul stîlpul de foc, a izbucnit un izvor de ape vindecătoare, care vindecă şi astăzi mulţi bolnavi.

Să luăm aminte la minunatul dar al lui Dumnezeu către Solomon (III Regi 3):

• La cum Domnul i s-a arătat lui Solomon la Ghibeon noaptea în vis, şi i-a zis: Cere ce vrei să-ţi dau!',

• La cum singurul lucru pe care Solomon 11-a cerut lui Dumnezeu a fost o minte pricepută, ca să poată conduce bine poporul Lui, şi să poată deosebi cum se cuvine binele de rău;

• La cum Dumnezeu i-a dăruit lui Solomon din belşug ceea ce a cerut, şi îmbelşugat şi ceea ce nu i-a cerut.

Fiul nu va putea să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcînd (Ioan 5: 19).

Fraţilor, cum trebuie să înţelegem noi aceste cuvinte ale Evanghelistului? Oare aşa cum le-au răstălmăcit arienii, zicînd că se vede de aici că Fiul este mai mic decît Tatăl? Nicidecum.

Căci hulă au grăit aceia care au interpretat astfel. Noi trebuie să înţelegem aceste cuvinte aşa cum le-au înţeles Sfinţii noştri Părinţi de Dumnezeu purători, anume că Fiul este întocmai Tatălui întru toate, şi că, din pricina unimii lor de voinţă, dragoste şi înţelepciune, Fiul nu va face niciodată nimic potrivnic voii lui Dumnezeu, sau contrar iubirii Tatălui, sau contrar înţelepciunii Tatălui. Tot aşa, Tatăl nu va face niciodată nimic contrar Fiului, iar Duhul Sfînt nu va face niciodată nimic contrar Tatălui sau Fiului.

Toate cele voite, iubite şi gîndite de către Tatăl, sînt voite, iubite şi gîndite şi de către Fiul şi Duhul Sfînt. O, minunată unime! O, nedespărţită Treime! O, Fiinţă negrăită! Trebuie să ne fie limpede aşadar că Fiul nu va voi să facă niciodată nimic de la Sine, nimic doar din voia Lui, nimic care să nu fie în unime armonioasă cu puterea Tatălui şi cu voia Lui. Stăpînul Hristos mărturiseşte mai departe El însuşi că aceasta este adevărata interpretare a cuvintelor Lui:

Căci, după cum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte (Ioan 5: 21). Vezi egalitatea de voinţă şi putere? Căci ceea ce voieşte Tatăl, aceea voieşte şi Fiul; şi ceea ce poate Tatăl, acelea le poate şi Fiul. Prin urmare, să nu cuteze cineva să despartă Dumnezeirea Lor şi astfel să-şi aducă blestem asupra capului!

Căci Dumnezeu nu suferă să fie despărţit, şi cine încearcă să facă despărţire în sînul Dumnezeirii, micşorînd O Persoană şi mărind-o pe alta, nu se va putea mîntui în veac.

O, Stăpîne Doamne Dumnezeul nostru, Cela Ce în Treime eşti închinat şi slăvit, Cela ce eşti Trei în Persoane şi Unul în Ființă, Viaţă, Lumină şi Iubire, cată către noi şi ne miluieşte,

Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci, Amin.