Soborul Sfinţilor, Slăviţilor şi Intrutotlăudaţilor Apostoli
Deşi fiecare dintre cei Doisprezece Mari Apostoli ai lui Dumnezeu au zilele lor aparte de prăznuire de-a lungul anului bisericesc, Biserica a rînduit anume această sfîntă zi ca împreună Prăznuire a Sinaxei lor, sau a sfîntului lor Sobor, între care se numără şi Sfîntul Pavel. Iată numele şi zilele aparte de prăznuire a fiecăruia dintre cei Doisprezece Apostoli:
Petru, 29 iunie şi 16 ianuarie
Andrei, 30 noiembrie
Iacov fiul lui Zevedeu, 30 aprilie
Ioan Teologul, 26 septembrie si 8 mai
Filip, 14 noiembrie
Vartolomeu, 11 iunie si 25 august
Toma, 6 octombrie
Matei Evanghelistul, 16 noiembrie
Iacov Fiul lui Alfeu, 9 octombrie
Tadeu sau Iuda Fratele lui Iacov, 19 iunie
Simon Zilotul, 10 mai
Matias, 9 august
Pavel, 29 iunie
Să ne aducem acum aminte şi de cum şi-a încheiat viaţa lui pe pămînt fiecare dintre aceşti bărbaţi preasfinţi şi luminători ai lumii de care lumea nu a fost vrednică:
Petru a fost răstignit cu capul în jos.
Andrei a fost răstignit pe crucea în formă de X.
Iacov fiul lui Zevedeu a fost decapitat.
Ioan Cuvîntătorul de Dumnezeu s-a odihnit în chip tainic (trupul lui nu s-a mai găsit în mormîntul în care fusese pus).
Filip a fost răstignit.
Vartolomeu a fost răstignit, biciuit şi decapitat.
Toma a fost străpuns de cinci săgeţi.
Matei Evanghelistul a fost ars de viu.
Iacov fiul lui Alfeu a fost răstignit.
Tadeu sau Iuda Fratele lui Iacov a fost răstignit.
Simon Zilotul a fost răstignit.
Matias a fost bătut cu pietre şi la urmă, mort fiind, i s-a tăiat capul.
Pavel a fost decapitat.
Pomenirea Ţareviciului Petru
Petru era de neam tătar şi nepotul de frate al Hanului tătar Berkai. El a auzit odată o predică despre mîntuirea sufletului rostită de Sfîntul Chirii al Rostovului, iar acele cuvinte i-au intrat în inimă adînc. Cînd a mai fost de faţă şi la minunata vindecare a fiului lui Berkai prin rugăciunile Sfîntului Chirii, el a părăsit în taină Hoarda de Aur şi s-a refugiat la Rostov, unde a luat Sfîntul Botez.
El s-a închinat pe sine din toată inima, din tot cugetul şi din toată virtutea lui tuturor nevoinţelor şi studierii cu osîrdie a Sfintelor Scripturi şi Dreptei Credinţe. Astfel petrecînd el, i s-au înfăţişat odată la malul unui lac înşişi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, la ceasul nopţii în vis, şi i-au poruncit lui ca să le zidească lor o biserică în chiar acel loc, şi i-au dat şi banii îndestulători pentru sfinta zidire.
Fericitul Petru cu adevărat a ridicat o preafrumoasă şi slăvită biserică în acel loc, şi a fost tuns monah în ea pe cînd s-a alfat la adînci bătrîneţe, după moartea soţiei lui.
Fericitul Petru a adormit cu pace la foarte adînci bătrîneţi, în a douăzeci şi noua zi a lunii iunie din anul 1290, iar biserica de el durată s-a făcut mînăstire, care există şi în ziua de azi: ea se numeşte Mînăstirea Petrovsk.
Pomenirea Sfîntului Cuvios Gheorghie Ivireanul [Georgianul]
Gheorghie s-a născut în Georgia la anul 1014 şi era înrudit cu regii georgieni. El a primit o foarte înaltă şi solidă educaţie clasică încă din copilăria lui, dar inima îl trăgea către viaţa duhovnicească cea întru Dumnezeu. După ce a vieţuit întru multe nevoinţe pe lîngă vestitul duhovnic Gheorghe de la Muntele Negru, el s-a dus la Sfîntul Munte şi şi-a continuat acolo nevoinţele în Mînăstirea Iviron, căreia i-a ajuns şi stareţ.
Cu ajutorul împăratului Constantin Monomahul, el a refăcut Ivirul şi a acoperit biserica mînăstirii cu un acoperiş de plumb, care rămîne pînă în ziua de astăzi. El a tradus Sfintele Scripturi, Proloagele şi Cărţile Sfintelor Slujbe în limba georgiană. Regele Bagrat 1-a chemat în Georgia ca să povăţuiască poporul.
El a fost primit cu onoruri regale în patria lui şi a călătorit pretutindeni, învăţînd şi clerul şi poporul. Ajungînd la adînci bătrîneţi, el a dorit să se întoarcă şi să-şi ia obştescul sfîrşit la Sfîntul Munte, şi a şi pornit la drum, dar moartea 1-a aflat la Constantinopol, anul fiind 1067.
Sfintele lui moaşte au fost mutate în Mînăstirea Ivirul. Deşi ziua sfintei lui adormiri a fost în douăzeci şi patru de zile ale lunii mai, georgienii îl prăznuiesc la 30 iunie, socotindu-1 întocmai cu Apostolii.
Cîntare de laudă la Sfinţii Apostoli
Lumea întreagă ca o pustie era,
Străbătută de-a curmezişul
De Carul de Foc al Duhului.
Chipuri de foc sînt Sfinţii Apostoli.
Prin ei Duhul Sfint zidirea
O a înnoit.
Pustia cea moartă la viaţă s-a întors
Străbătută fiind de-a curmezişul
De nuri repezi de minunat har.
Apostolii cei minunaţi, nouri de apă vie purtători,
Ei cei simpli, ce înţelepţi, pescari şi viteji!
Ei torţa credinţei au purtat
De la Gangele indian
Şi pînă-n Tamisa engleză.
Ei sfinţenia vestit-au din Nil şipînă în Pont,
Din Pers ia neamurilor şipînă în Galia cea de bronz,
Pretutindeni unde treceau picioare omeneşti
Sau corăbii pînzele îşi umflau.
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu Cel întrupat
Pretutindeni ei vesteau minunea
Lui Dumnezeu Cel înviat,
Fără să se plîngă, fără să se teamă,
Fără şovăire.
In calea lor mările adînci
Sau munţii cei înalţi
Nicicum nu au putut să stea.
Sabia nu i-a înfricoşat, nici prigonirea.
Nici flăcările iadului toate
Pornite împotriva lor
Nu i-au putut opri.
Căci pe ei îi călăuzea Adevărul,
Iar nu neputincioasele basme.
Hristos ne este nouă viaţa, iar moartea un cîştig - aşa grăiau.
Pe astfel de viteji, ce putea să-i rănească?
Nici răstignirea, nici biciuirea,
Pe care lumea asupra lor
Zadarnic le-au adus.
Ei împărătesc pe vecie, căci aşa binevoit-a Dumnezeu.
Cugetare
Neîncetata îngrijire de binele oamenilor! Această grijă a înlăţat spiritele şi inimile nobile ale sfinţilor apostoli. Scriind despre Sfîntul Apostol Pavel, Sfîntul loan Gură de Aur îl numeşte tatăl a toată lumea. „Ca şi cînd el ar fi dat naştere cu dureri, întregii lumi," scrie Sfîntul loan Gură de Aur, „el a lucrat cu înfrigurare zi şi noapte ca să-i aducă pre toţi în împărăţie."
Cu adevărat, înalt este numele de tată al întregii lumi, iar dacă se cuvine ca cineva dintre oameni - în afară de Dumnezeu - să poarte acest nume, atunci cu siguranţă că el se cuvine Apostolilor lui Hristos. Prin îngrijirea lor paternă faţă de întreaga lume, ei au fost cu adevărat taţi ai întregii lumi.
Sînt multe mame pe lume cărora le pasă de copiii lor mult mai puţin decît le-a păsat apostolilor de binele persecutorilor şi ucigaşilor lor. Sfîntul apostol Petru 1-a mîntuit de două ori de la moarte pe cel mai înverşunat duşman al lui, Simon Magul: odată cînd îl înşfăcase poporul ca să îl ardă de viu şi altă dată cînd era să fie mîncat de un cîine.
Gîndiţi-vă numai cum a răsplătit lumea acestor binefăcători ai ei! Ea le-a răsplătit ca şi cînd Sfinţii Apostoli ar fi fost cei mai mari criminali şi tîlhari. O cît de adevărate sînt cuvintele Sfîntului Chirii, care zice: Cîtă vreme sîntem în trup, noi creştinii parcă am fi la fel precum păgînii; diferenţa între noi stă doar în duh.
Luare aminte
Să luăm aminte la minunata pocăinţă a tîlharului de pe cruce, cel de la dreapta Domnului (Luca 23: 40):
La cum acest tîlhar înţelept a simţit apropierea lui Dumnezeu şi suferinţa Lui, s-a pocăit şi s-a rugat Lui pentru mîntuire, cîtă vreme suferinţa tîlharului celui nebun nu a făcut decît să-1 împingă pe acesta la hulă împotriva lui Dumnezeu;
La cum şi eu, care sînt tîlhar din pricina păcatelor mele, ar trebui să urmez tîlharului celui bun, a cărui suferinţă de moarte nu 1-a înstrăinat de Dumnezeu, ci dimpotrivă, 1-a adus mai aproape de El - de El şi de propria lui mîntuire.
Predică Despre puterea şi eficacitatea faptelor bune
Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă (I Petru 2:15).
Fraţilor, greu este să susţii o polemică cu omul ateu; greu este să stai de vorbă cu un nebun, şi greu să convingi de adevărul faptelor pe cel care nu vrea să audă. Greu este să învingi ateul, nebunul şi răutăciosul care nu vrea să audă. Dar pe toţi trei îi poţi convinge totuşi cu fapa, renunţînd la cuvinte. Cu uşurinţă îi vei putea convinge cu faptele cele bune pe care [văzîndu-le], [II vor] preamări pe Dumnezeu, în ziua în care îi va cerceta (I Petru 2: 12).
Celor care vor să se certe cu tine fă-le bine, şi vei avea avea izbînda fără să lupţi. O singură faptă de milostivire îl va aduce pe cel nebun în simţiri şi îl va împăca pe cel otrăvit de supărare mai repede decît multe ore de lămuriri. Dacă ateismul, nebunia şi amărăciunea izvorăsc din ignoranţă, acea ignoranţă este ca o furie care se potoleşte repede la vederea faptelor celor bune.
Dacă te vei certa cu un ateu în maniera lui de cîine turbat, nu vei face altceva decît să sporeşti turbarea lui atee. Dacă încerci să discuţi raţional cu nebunul, luîndu-1 prin aceasta în batjocură, nu faci altceva decît să sporeşti întunericul nebuniei lui. Dacă socoteşti că vei putea să îmbunezi pe cel otrăvit de furie, nu vei face decît să-1 înrăieşti şi mai mult în amărăciunea lui.
Fapta bună şi blîndă este ca apa care stinge focul. Să ne amintim întotdeauna de sfinţii apostoli şi de metodele lor atît de strălucite de a se comporta cu oamenii. Dacă te provoacă vreun ateu, nu omul te provoacă, ci diavolul din el; căci din firea lui omul este credincios în Dumnezeu. Dacă cel înnebunit de răutatea amărăciunii se porneşte împotriva ta, nu el o face, ci diavolul care locuieşte în el; căci omul este prin firea lui blînd şi iertător.
Diavolul te provoacă la dezbateri lungi şi deşarte, dar de faptele cele bune fuge ca de foc. Fă bine în Numele lui Hristos, şi diavolul va fugi. De abia atunci vei putea vorbi liniştit şi cu oamenii astfel eliberaţi, care devin astfel şi oameni adevăraţi: credincioşi, raţionali şi buni. Prin urmare, orice întreprinzi, fă toate întru Numele Domnului.
O Atotbune Stăpîne, ajută-ne nouă să lucrăm binele şi prin bine să învingem în Numele Tău, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.