Proloagele (17 Mai)


Pomenirea Sfîntului Apostol Andronic
Sfîntul Andronic a fost unul dintre cei Şaptezeci de Apostoli. El era rudenie a Sfintului Apostol Pavel, după cum Pavel însuşi spune în Epistola sa către Romani (16:7). Sfîntul Pavel o pomeneşte şi pe Sfînta lunia cea împreună lucrătoare cu Sfîntul Andronic. Andronic a fost hirotonit episcop al Panoniei, fără a avea tronul episcopal într-un loc anume; ci el călătorea şi predica Cuvîntul în întreg cuprinsul Panoniei.

împreună cu Sfînta lunia, el a izbutit să aducă pe mulţi la Hristos, şi să distrugă multe capişti idoleşti. Ei amîndoi aveau de la Duhul Sffnt darul de a lucra minuni, prin care scoteau afară demonii din oameni şi vindecau toate bolile şi suferinţele din popor. Ei amîndoi au luat cununa muceniciei, şi îndoit au luat-o: ca apostoli şi ca mucenici.

Sfintele lor moaşte s-au descoperit în regiunea Evgheniei, iar Sinaxarul face pomenire de ele la ziua de 22 februarie.

Pomenirea Sfîntului Mucenic Solochon
Solochon a fost egiptean de neam şi soldat roman sub comanda lui Campanus, în timpul domniei răului împărat Maximian. Cînd a ieşit porunca în rîndurile armatei ca tot soldatul să aducă jertfe idolilor, Solochon a declarat pe faţă că el este creştin. Aşa au făcut şi doi dintre camarazii lui: Pamfamir şi Pamfilon.

Campanus a poruncit ca toţi trei să fie biciuiţi şi torturaţi cu curzime, torturi în timpul cărora Pamfamir şi Pamfilon au şi murit. Dar Solochon a supravieţuit, şi de aceea Campanus a poruncit ca el să fie torturat cu şi mai mare sălbăticie. El a poruncit să i se deschidă gura cu un jungher şi să i se toarne pe gît jertfele idolilor.

Dar mucenicut a rupt lama jungherului cu dinţii lui neînghiţind necuratele şi scîrboasele jertfe. La urmă ei i-au străpuns capul prin urechi cu o pană şi 1-au lăsat să moară în chinuri. Creştinii 1-au luat pe mucenic şi 1-au adus la casa unei văduve.

El acolo încet-încet a început să se vindece oarecum, putînd să guste şi mîncare şi apă. El a continuat să-i povăţuiască pe creştini să stea tari în mărturisirea credinţei şi în jertfirea pentru ea, chiar cu preţul vieţii. După acestea, mulţumind lui Dumnezeu, el şi-a încheiat alergarea pămîntească şi s-a înfăţişat înaintea Domnului în împărăţia Cerurilor la anul 298.

Pomenirea Sfîntnlui Ştefan, Patriarhul Constantinopolelui
Acest sfînt Ştefan a fost fiul împăratului Vasile Macedon şi fratele împăratului Leon cel înţelept. El a urcat pe tronul patriarhiei de Constantinopole după Patriarhul Fotie şi a păstorit Biserica lui Dumnezeu între anii 889 şi 893.

El a adormit cu pace şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, pe Care mult 1-a iubit.

Cîntare de laudă la Sfinţii Apostoli Andronic şi lunia
Apostolul Andronic, a Sfîntului Pavel rudă,
Predică sănătatea sufletului şi pacea,
Arzînd cu dragoste mare de Hristos,
A Cărui învăţătură ca pe o lumină în întreaga lume o poartă;
Fără multe haine, fără plată şi fără griji,
El bogat este în puterea Duhului Sfînt.
El suferinţele toate cu Sfînta lunia le împărtăşeşte
Pînă ce Crucea se înalţă în largul întregii Panonii.
Acolo întunericul piere de razele Crucii alungat,
Acolo pleava se desparte de griul cel bun.
Acolo oamenii din somnul animalic se scoală
Si îmbrăţişează darul înfierii de către Dumnezeu.
Ei idolii îi dărîmă ca pe nişte trestii uscate,
Ei duşmănia o leapădă, cu patimile cele de ruşine.
Cînd inima le plînge, buzele lor cîntă:
Copii ai Tăi sîntem, Doamne, o, Tată Ceresc!
lată noi acum lumina Apostolilor Tăi primim.
lartă-ne nouă desfrînările noastre,
Robia diavolilor
In care am trăit.

Cugetare
în urma unui cumplit cutremur de pămînt ce avusese loc la Antiohia, Sfîntul Ioan Gură de Aur a grăit astfel: "Mari sînt roadele cutremurului! Iată pre Iubitorul de oameni Dumnezeu, cum zguduie El oraşul spre a întări sufletele, cum clatină temeliile şi întăreşte gîndurile, cum dă la iveală şubrezenia cetăţii şi face tari voinţele oamenilor !

Luaţi aminte la marea Lui iubire de oameni! El ne clatină acum şi aici pentru puţină vreme, dar ne întăreşte pentru veşnicie; ne clatină cu un cutremur ce ţine doar două zile, dar ne întăreşte cu o tărie ce ţine veşnic. Mama, atunci cînd vrea să-şi lecuiască pruncul care plînge des, îl leagănă puţin mai tare nu ca să-i facă rău, ci doar ca speriindu-1, să îl înveţe să fie liniştit.

In tot acelaşi mod Domnul nostru al tuturor, Care ţine universul cu mîna, îl scutură din cînd în cînd, nu spre a-1 distruge, ci spre a aduce înapoi la calea cea dreaptă a mîntuirii pe acei oameni care trăiesc în fărădelegi.» Iată cum ştiau să explice Sfinţii Părinţi, aceşti Stîlpi şi Temelii ale Adevărului, lucrările lui Dumnezeu şi iubirea Lui faţă de oameni, şi în mijlocul nenorocirlor, şi al binecuvîntărilor, şi în bogăţie, şi în sărăcie.

Să ne ruşinăm aşadar de încetineala cu care mulţumim lui Dumnezeu atunci cînd El ne dăruieşte, şi de graba cu care cîrtim atunci cînd tot El ne ia.

Luare aminte
Să luăm aminte la lucrarea Duhului Sfînt Dumnezeu asupra sfinţilor mucenici omorîţi pentru credinţă:
La cum Duhul Sfint le dă înţelepciune să grăiască cu putere înaintea judecătorilor;
La cum Duhul Sfînt le dă curaj ca să urce şi să moară pe eşafod.

Predică Despre Duhul Sfînt, Mîngîietorul
Dar Mîngîietorul, Duhul Sfînt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (loan 14: 26).

Care să fie înţelesul practic al acestor cuvinte, dacă nu acela că ne este de absolută trebuinţă să ne rugăm zilnic ca să ni se trimită zilnic Duhul Sfînt, tot aşa cum zilnic ne rugăm ca să primim pîinea cea de toate zilele? Dumnezeu cu adevărat voieşte ca să ne trimită pre Duhul Sfînt în fiecare zi, dar El voieşte ca noi să ne rugăm zilnic pentru aceasta. Căci aşa cum este cu pîinea, care cîteodată ne prisoseşte iar altădată ne lipseşte, aşa este şi cu Duhul Sfînt.

Duhul Sfînt vine şi pleacă de la noi după cum este şi rîvna sau trîndăvia noastră la rugăciune, după cum sînt şi faptele noastre bune sau răbdarea noastră. De aceea a rînduit Biserica ca Sfintele Slujbe ale dimineţii să înceapă cu chemarea Duhului Sfînt: împărate Ceresc, Mîngîietorule, Duhul Adevărului, vino şi Te sălăşluieşte întru noi! Şi numai după aceea este rînduită cererea: Pînea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi! De ce? Pentru că, fără Duhul Sfînt, noi nici măcar nu am şti cum să folosim pîinea cea de toate zilele cum se cuvine, adică în scopul mîntuirii.

Acela vă va învăţa toate. Adică, ziua şi noaptea, în orice împrejurare s-ar afla omul, El îl călăuzeşte, îl sfătuieşte, îl învaţă ce şi cum să gîndească, ce trebuie să spună, şi ce trebuie să facă. Pentru aceasta să-1 implorăm pe Dumnezeu ca să ne trimită Duhul Sfînt şi pentru nimic altceva, şi El însuşi, Duhul, ne va aduce nouă tot ceea ce ne lipseşte la orice moment dat.

Cînd Duhul Sfînt Se pogoară asupra noastră, noi atunci cunoaştem toate, înţelegem toate, şi sîntem în stare să lucrăm toate cele cîte ne sînt de folos, nouă şi altora. Şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu. Adică: «Să nu vă fie teamă că aţi putea uita învăţătura Mea şi cuvintele Mele către voi. Duhul Sfînt ştie toate cîte sînt ale Mele, şi atunci cînd Se va pogorî în voi, toată învăţătura Mea întru voi va fi, împreună cu El.»

O Stăpîne Doamne Duhule Sfinte, îndură-TE şi Te pogoară peste noi, nu după vrednicia noastră, ci după vrednicia Stăpînul şi Domnului nostru Iisus Hristos, şi După marea Ta iubire de oameni, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.

Înapoi
BIBLIA SCRIERI CALENDAR RUGĂCIUNI ACATISTE CITATE