Pomenirea Sfîntului Mucenic Sava Stratilat [Generalul]
Acest slăvit Sava a trăit la Roma în timpul domniei împăratului Aurelian, deţinînd rangul de general. El era descendentul unui trib gotic. El adesea îi cerceta pe creştini în închisorile lor, ajutîndu-le lor din averile lui. Din cauza marii sale curaţii şi a multelor sale postiri, Dumnezeu i-a dăruit putere asupra duhurilor necurate.
Cînd Sava a fost acuzat că este creştin, el a stat cu curaj în faţa împăratului, şi-a lepădat de la sine centura militară, semnul înaltului său rang, şi La mărturisit pe faţă pe Hristos Dumnezeu. Sava a fost torturat în nenumărate feluri: a fost biciuit, sfîşiat cu unghii de fier, ars cu flacăra luminării. Dar în ciuda cruzimii şi sălbăticiei acestor torturi el nu murea, ci dimpotrivă, chinuit fiind şi aruncat înapoi în celulă, era scos mereu de acolo viu şi sănătos.
Mare parte din corpul său de armată, văzînd cele ce se petreceau cu generalul lor, au îmbrăţişat fără şovăire Credinţa Creştină, şi şaptezeci dintre ei au fost imediat decapitaţi pentru aceasta, din ordinul împăratului. Hristos Mîntuitorul i-a apărut înconjurat de lumină mare Sfîntului Sava în închisoare şi 1-a întărit pe mucenicul Lui.
După aceasta, Sfîntul Sava a fost osîndit la moarte prin înecare. El a fost aruncat în apele unui rîu adînc, unde şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, la anul 272.
Sufletul lui viteaz s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, Căruia i-a rămas credincios în mijlocul tuturor şi celor mai mari chinuri.
Pomenirea Sfintei Preacuvioase Elisabeta
încă din frageda ei tinereţe această Elisabeta a intrat în cinul monahal, în Mînăstirea Sfinţilor Cosma şi Damian din Constantinopole, luînd asupra sa mari şi aspre nevoinţe ascetice, din dragoste pentru Hristos şi pentru mîntuirea sufletului ei.
Ea se socotea pe sine mireasa lui Hristos, socotind întreaga lume ca şi cînd nu ar fi fost. Marea ei milostivire către oameni, mai ales către cei bolnavi şi suferinţi, venea din marea ei dragoste de Dumnezeu. Prin darul Sfîntului Duh, preacuvioasei Elisabeta i s-a dat putere asupra bolilor, şi ea vindeca mult popor de suferinţele lor.
Ea a fost văzută stînd la rugăciune toată noaptea, înconjurată în întregime de lumina nezidită. După moartea ei, sfintele ei moaşte aveau şi ele puterea facerii de minuni, mulţi bolnavi şi suferinzi aflîndu-şi la ele vindecare desăvîrşită, de-a lungul tuturor veacurilor de la moartea ei încoace.
Sfînta Preacuvioasă Elisabeta a adormit cu pace şi a intrat în bucuria locaşurilor celor cereşti ale Stăpînului Hristos la anul 540.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Eusebie, Neon, Leontie şi Longhin
Aceştia patru au fost cu toţii militari, împreună pătimitori cu Sfîntul Marele Mucenic Gheorghie Purtătorul de Biruinţă.
Martori fiind ai marilor lui chinuri şi minuni, aceşti minunaţi oşteni s-au făcut şi ei Creştini, din care pricină au fost cu toţii omorîţi prin tăierea capului.
Pomenirea Sfinţilor Mucenici Pasicrate şi Valentin
Cînd judecătorul îl silea pe Pasicrate să ajucă jertfe idolilor (aşa cum îl silise şi pe fratele mucenicului, Papianus, care căzuse de la Hristos din pricina gorazei de chinuri), Pasicrate şi-a pus mîna în foc şi a strigat: „Trupul muritor este şi se arde de foc, dar sufletul nemuritor este şi focul acesta nu-1 simte!"
Maica lui era lîngă el şi îl întărea, susţinîndu-1 să îndure pînă la sfîrşit. El a fost omorît prin tăierea capului împreună cu Valentin, amîndoi strămutîndu-se la locaşurile cele cereşti la anul 228.
Pomenirea Sfîntului Cuvios Toma, cel Nebun pentru Hristos
Ori de cîte ori se afla în cetatea Antiohiei cu treburile mînăstirii, Toma se prefăcea întotdeauna nebun pentru dragostea lui Hristos. Un anume Anastasie nu a voit să-i dea lui Toma milostenia pe care o cerea pentru mînăstirea lui, ci în loc de aceasta 1-a lovit cu pumnul.
Toma atunci a prorocit: „De aici înainte, nici eu nu voi mai primi nimic de la Anastasie, nici Anastasie nu va mai putea să-mi dăruiască vreodată ceva." După o zi Anastasie a murit, iar Toma, mai înainte de a se întoarce la mînăstirea lui, â murit şi el. Astfel prorocia acestui bărbat sfînt s-a împlinit.
Sfîntul Toma s-a săvîrşit la Dafni, lîngă Antiohia, în vremea Patriarhului Domnus (546-560).
Pomenirea Sfinţilor Noi Mucenici Luca şi Nicolae
Minunatul tînăr Luca, croitor cu meşteşugul, a luat mucenicia pentru Hristos la anul 1564.
Iar Nicolae s-a încununat şi el cu mucenicie pentru Hristos la anul 1776.
Cîntare de laudă la Stîntul Toma cel Nebun pentru Hristos
Sfîntul Toma nebun se preface
Pentru dragostea lui Hristos.
In inima lui însă el pe Hristos II slăveşte,
Pe Unul Ziditorul, Făcătorul lumii.
In inima lui stă Numele lui Hristos:
Stăpîne Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
Şi Numele lui Hristos hrana sufletului lui este:
Stăpîne Doamne, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!
Sfîntului Toma nu-ipasă
Lumea ce va zice de el.
Lumea ura îşi verse, ameninţe-ntr-una;
Judecata a lui Dumnezeu este.
Căci cine lumii plăcea-va,
Mincinos înaintea lui Dumnezeu se va afla.
Toma zîmbeşte
Cînd vede lumea umflîndu-se în măririle ei.
O, tu, lume, umbră deasupra apei,
Ce te umfli întru ale tale deşertăciuni?
Adevăr doar la Domnul este.
Doar cunoscînd că tu om eşti nimic,
Putea-vei cu adevărat
Să slăveşti pe Dumnezeu.
Cugetare
Indemnîndu-i pe creştini să se adune în biserică pentru sfintele rugăciuni, Sfîntul Ioan Gură de Aur zice: „Cînd cetăţenilor împilaţi ai unui oraş li se aduce la cunoştinţă o lege împărătească, cetăţenii nu stau să se întrebe ce fel de viaţă duce mesagerul, dacă e bogat sau sărac, drept sau păcătos: ci ei ascultă cu atenţie şi chiar cu sufletul la gură ce citeşte el.
Dacă vreunul nu a auzit bine ce s-a citit, el întreabă pe cineva care a auzit bine. Deci, cînd avem asemenea frică de domnitorul pămîntesc, oare cu cît mai mult nu ar trebui să ne fie frică de cele ce se citesc de către preoţi, avînd în vedere că însuşi Stăpînul Cerurilor grăieşte prin cele propvăduite de ei, măcar că sînt şi ei oameni păcătoşi."
Cu adevărat, ce altceva este Sfînta Scriptură decît înscrisul lăsat nouă de însuşi împăratul Cel Ceresc? De ce se face că acest document unic şi mîntuitor nu constituie preocuparea noastră de fiecare ceas şi de fiecare zi, cîtă vreme ştirile triviale ale ziarelor şi hotărîrile tuturor mărunţeilor primari ne interesează atît de mult?
Sfîntul Antonie a zis: „Fie ca toate cele pe care le faceţi să-şi afle temeinicia în Sfînta Scriptură." Dar cum să aşezăm noi temeiul tuturor acţiunilor vieţii noastre în Sfînta Scriptură cînd noi nu o citim, deci nu o cunoaştem?
Luare aminte
Să luăm aminte la Stăpînul Hristos Cel înviat:
La cum învierea Lui alungă de la noi orice nedumerire, apăsare ori tristeţe;
La cum învierea Lui seamănă în sufletul omului liniştea, curajul şi buna voire.
Predică Despre deşertăciunea a toate pe lîngă Hristos
Eu... m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobîndesc (Filipeni 3:8).
Apostolul care a scris aceste cuvinte avea cunoaşterea lumii acesteia; el avea avere multă şi prieteni; el era tînăr şi bogat; el avea toate avantajele unei cariere bogate şi pline de succes printre conaţionalii săi. Dar el zice: M-am lipsit de toate. Pentru dragostea lui Hristos Iisus Domnul, el s-a lipsit de toate, înaintea înţelepţilor acestei lumi, el s-a făcut nebun; înaintea bogaţilor lumii, el s-a făcut ca un cerşetor; înaintea prietenilor lui, el s-a făcut ca un duşman.
El şi-a risipit tinereţea şi sănătatea prin suferinţe şi chinuri pe care şi le-a asumat pe deplin, cu bună ştiinţă şi cu bucurie. Cu un singur gest el şi-a închis definitiv toate porţile succesului în această lume. Dar de ce faci tu acestea, O Sfinte Slăvite Apostole Pavele? Pentru că, Eu pe toate le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobîndesc.
Fraţilor, oare s-a înşelat Apostolul, privindu-le pe toate drept gunoaie, şi oare cu adevărat a dobîndit el ceva mult mai bun, dobîndindu-L pe Hristos? Douăzeci de veacuri stau mărturie că Sfîntul Apostol deloc nu s-a înşelat pe el şi că, dobîndindu-L pe Hristos, el a dobîndit ceva cu mult mai înalt şi mai bun decît cele privite ca nişte gunoaie şi lepădate.
El s-a învrednicit de înţelepciune mai înaltă decît înţelepciunea întregii lumi; de bogăţii nepieritoare şi incoruptibile; de prieteni mari: pe sfinţii îngeri ai lui Dumnezeu; şi de tinereţe veşnică, lipsită de orice boală sau pericol de îmbătrînire; el a mai dobîndit succesul cel veşnic care creşte mereu în viaţa cea veşnică a împărăţiei.
Toate acestea le-a dobîndit Apostolul dobîndindu-L pe Hristos. Toate acestea le-a dobîndit el lepădîndu-se de bogăţiile pe care lumea le oferă favoriţilor ei. Cu adevărat, fraţilor, Hristos mai înalt şi mai bun este decît întreaga lume. Cuvinte nu sînt care pot să exprime superioritatea Lui faţă de lume.
Căci lumea îi înşeală pe favoriţii ei, dar Hristos îi răsplăteşte din belşug pe ai Lui. Lumea dă puţin şi cere totul. Lumea oferă stricăciune şi cere sîngele preţios al vieţii. Dar Hristos cere puţin şi oferă totul. El caută ca noi să lepădăm stricăciunea, tocmai ca să ne poată dărui viaţa veşnică. Fraţilor, Hristos este singurul, marele şi adevăratul nostru prieten.
O Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Carele ai înviat a treia zi din mormînt, ajutăne nouă să ne lepădăm de toate mojiciile şi trivialităţile stricăciunii lumii acesteia, ca să putem primi de la Tine viaţa veşnică singura adevărată, Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumită în veci, Amin.