Cum cea mai mare misiune a vieţii Sfîntului loan pe pămînt a fost aceea că L-a botezat pe Domnul nostru în rîul Iordan, în ziua următoare Botezului Domnului Biserica a rînduit prăznuirea pomenirii acestui mare şi slăvit Proroc. De această sărbătoare este legată şi pomenirea despre mîna Înaintemergătorului. Sfîntul Evanghelist Luca a dorit să mute trupul lui loan din Sevastia, unde Sfîntul Proroc fusese omorît de Irod, în Antiohia, care era patria lui Luca.

El nu a reuşit însă să obţină şi să mute în Antiohia decît mîna dreaptă a Sf. Ioan, care s-a păstrat în Antiohia pînă în secolul al X-lea, cînd a fost mutată la Constantinopol. De acolo ea a dispărut în timpul stăpînirii turcilor.

Există multe pomeniri ale Sfîntului loan Botezătorul de-a lungul anului bisericesc, dar aceasta este cea mai slăvită dintre ele. În Sfintele Evanghelii, între persoanele care s-au aflat în jurul Mîntuitorului, Sfîntul loan Botezătorul are un loc cu totul aparte prin naşterea sa minunată şi prin viaţa sa în lume, prin aceea că a botezat mulţimi de oameni cu botezul pocăinţei şi L-a botezat pe însuşi Mîntuitorul, şi în sfîrşit, prin felul tragic în care a părăsit lumea aceasta. Curăţia lui era atît de înaltă încît cu adevărat este numit de Biserică înger în trup. Sfîntul loan se deosebeşte de prorocii dinaintea lui prin aceea că L-a şi arătat cu mîna pe Cel despre Care a prorocit.

Se spune că în fiecare an la această sărbătoare a Sfîntului, episcopul Antiohiei aducea şi mîna Sfîntului loan înaintea poporului. Uneori mîna apărea cu degetele desfăcute, iar alteori strînse. În primul caz se arăta că anul va fi plin de roade, iar în al doilea că va fi lipsă de roade şi foamete.

Acest mucenic al lui Hristos a fost un om simplu şi sărac dar bogat în credinţă şi înţelept prin Duhul lui Dumnezeu. Odată, fără să vrea, Atanasie a intrat într-o dispută pe tema credinţei cu un turc. Turcul era om educat şi îndemînatic la vorbire, dar Atanasie s-a luptat cu toată puterea să arate adevărul Credinţei Creştine şi neadevărul celei islamice.

După aceasta, s-au despărţit. În ziua următoare Atanasie a fost chemat în faţa judecătorului. Turcul se afla acolo ca acuzator. Cînd judecătorul i-a poruncit lui Atanasie să-şi renege Credinţa în Hristos şi să îmbrăţişeze islamul, cum chipurile i-ar fi declarat turcului cu o zi înainte, Atanasie a strigat: Prefer să mor de mii de ori decît să-mi părăsesc Credinţa mea în Hristos.

Pentru aceasta a fost condamnat la moarte şi decapitat în anul 1700 după Hristos, la Smirna. Trupul său a fost îngropat în biserica Sfintei Cuvioasei Parascheva din acelaşi oraş.

Treizeci de ani de post şi rugăciune!

Acestea nici fiarele munţilor nu le pot îndura.

Leul îşi potoleşte foamea şi răcnetul său străbate pustia

Frunzele copacilor plîng la adierea vîntului

Dar tu, nici plîngi nici răcneşti nici suspini

Iar plîngerea ta pustia nu o aude.

Spune-mi, oare om eşti? Şi numele tău care este?

Cu oamenii vreodată vei dori să grăieşti?

Eu sînt glasul, glasul, glasul ce vesteşte pre Cuvîntul

Fiilor lui Israel; fost-am trimis să strig

Pocăiţi-vă, popoare, căci iată, Stăpînul vine,

Aduceţi roadă bună, fiecare după puterile voastre.

lată-L că vine! O Minune a minunilor,

În mijlocul apelor, din cer, un foc ascuns!

Iată Mielul lui Dumnezeu păşeşte printre lupi!

Lupilor, al vostru suflet lupesc curăţiţi-l în ape!

Treizeci de ani de post şi rugăciune.

Din trupul tău, în afară de glas, ce mai rămîne?

Trupul tău topit e doar umbra glasului tău

Care vesteşte: Iată Dumnezeu vine la noi!

Trupul tău uscat ca trestia, Irod l-a ucis;

Dar glasul nu a murit ci grăieşte, şi nimeni nu-l poate opri.

Al cui e glasul acesta? Chiar veacurile tremură la strigătul lui!

Al unui leu flămînd? Nu, ci al bărbatului credinţei.

Sfîntul Vasile cel Mare a spus: Omul nu este ceva văzut. Tot aşa cum o casă seamănă cu o altă casă, aşa şi omul pe dinafară seamănă cu un alt om. Fiecărei case i se dă cinstea care vine de la omul ce sălăşluieşte înăuntru; tot astfel şi omului i se dă cinstea care se cuvine duhului ce sălăşluieşte în inima lui.

În sens fizic este limpede că nu casa este stăpînul, ci omul care trăieşte în ea, iar în sens spiritual, duhovnicesc, este limpede că nu înfăţişarea exterioară, adică trupul, este omul, ci trupul e doar casa în care sălăşluieşte omul ascuns al inimii.

Să luăm aminte la înţelesul mergerii Domnului în pustia Carantaniei:

La cum, îndată după Botezul Său, S-a îndreptat spre post şi rugăciune;

La cum, asupra celui de curînd botezat diavolul aduce uneltiri şi necazuri, mai ales dacă se află în post şi rugăciune;

La cum El, ca un miel blînd, dar cu hotărîrea stăpînului, alungă de la Sine toată ispitirea vrăjmaşului.

Facă-se Voia Ta, precum în cer, aşa şi pre pămînt (Matei 6:10).

Binecuvîntat fie Sfîntul Botezător loan în veci, căci a împlinit Vestea Cea Bună înaintea sosirii Veştii Celei Bune! Plecînd în pustie, el s-a dăruit întreg voii lui Dumnezeu, cu trupul şi cu sufletul. Voia lui Dumnezeu a împlinit-o în trupul său pe pămînt, ca şi în cerul sufletului său. Nici foamea nici fiarele sălbatice nu s-au apropiat de trupul său de-a lungul anilor lungi pe care i-a petrecut în pustie.

Nici nu a fost sufletul său vătămat de tristeţe sau disperare din cauza singurătăţii, şi nici de mîndrie din cauza vederilor cereşti. El nu a căutat la oameni nici pîine şi nici cunoaştere, însuşi Dumnezeu i-a dăruit toate cele de trebuinţă, căci el însuşi se dăruise mai înainte cu totul voii lui Dumnezeu.

El nici s-a îndreptat cu paşii spre pustie, nici a ieşit afară din ea. O cîrmă nevăzută de sus i-a călăuzit întreaga viaţă. Căci la ceasul în care a trebuit să iasă din pustie şi să iasă în întîmpinarea Domnului, s-a spus: Cuvîntul lui Dumnezeu a venit la loan (Luca 3:2). loan a vorbit ca un tînăr nevinovat despre vestirea ce o primise de la puterile cereşti: Şi eu nu-L cunoşteam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se şi rămînînd peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu (loan 1:33-34).

Cît de blînd şi de simplu vorbeşte despre cele cereşti! Şi cît de înfricoşător este el, întocmai ca un leu, atunci cînd strigă împotriva nelegiuirii oamenilor, a lui Irod şi Irodiadei! Mielul şi leul sălăşluiesc amîndoi în el. Cerul îi este la fel de aproape precum o mamă de pruncul ei. Voia lui Dumnezeu îi este tot atît de limpede precum îi sînt aproape îngerii din cer.

O Atotînţelepte Doamne, călăuzeşte sufletele noastre în pustia vieţii acesteia după sfîntă voia Ta, aşa cum L-ai călăuzit şi pe Botezătorul!

Căci a Ta este slava şi mulţumita în veci, Amin.