1. Şi sosind ei la Ecbatana, s-au dus la casa lui Raguel, iar Sara i-a întâmpinat şi i-a salutat şi au salutat-o şi ei, şi ea i-a dus în casă.

2. Şi a zis Raguel către Edna, femeia sa: "Cât de bine seamănă acest tânăr, cu Tobit, fratele meu!"

3. Şi i-a întrebat Raguel: "De unde sunteţi voi, fraţilor?" Iar ei au răspuns: "Noi suntem fiii lui Neftali, care sunt robi la Ninive".

4. Şi i-a mai întrebat Raguel: "Cunoaşteţi voi pe fratele nostru, Tobit?" Şi ei au răspuns: "Cunoaştem". Apoi el i-a întrebat: "E sănătos?"

5. Şi ei au răspuns: "Este în viaţă, este sănătos". Şi Tobie a adăugat: "El este tatăl meu".

6. Atunci Raguel s-a aruncat la gâtul lui şi l-a sărutat şi a plâns.

7. Apoi a vorbit şi a zis: "Binecuvântat să fii copilul meu! Tu eşti fiul unui om foarte bun şi cinstit". Auzind însă că Tobit a pierdut vederea, s-a întristat şi a plâns.

8. Şi a plâns şi Edna, femeia lui, şi fata lui, Sara.

9. Şi aşa i-a primit foarte bine, şi au junghiat un berbec şi le-au dat mâncare din belşug.

10. Iar Tobie a zis către Rafael: "Frate Azaria, grăieşte de cele ce mi-ai spus pe cale şi să se tocmească şi lucrul acesta".

11. Şi el a spus vorba aceasta lui Raguel, şi Raguel a zis către Tobie: "Mănâncă, bea şi te veseleşte, că ţie ţi se cuvine să iei pe fata mea! Dar am să-ti spun adevărul. Eu am măritat pe fata mea cu şapte bărbaţi şi când intrau la ea, mureau chiar în noaptea aceea. Dar tu fii vesel acum". Şi a zis Tobie: "Nu voi mânca nimic aici, până când nu vă tocmiţi şi nu vă învoiţi cu mine!" Iar Raguel a zis: "Ia-o chiar acum căci ţi se cade. Tu eşti fratele ei şi ea este sora ta! Milostivul Dumnezeu să vă facă parte de toate cele bune!"

12. Şi a chemat pe Sara, fiica sa şi, luând-o de mână, a dat-o lui Tobie de femeie şi a zis:

13. "Iată, după legea lui Moise, ia-o şi du-o la tatăl tău!" Şi i-a binecuvântat.

14. Şi chemând pe Edna, femeia sa, şi luând o hârtie, a scris învoiala şi a pecetluit-o; apoi au început a mânca.

15. Şi a chemat Raguel pe Edna, femeia sa, şi a zis: "Pregăteşte, soro, cealaltă cameră de culcare şi du-o acolo".

16. Şi făcând cum a zis el, a dus-o acolo, şi aceasta a plâns, şi împărtăşind şi ea lacrimile fiicei saţle, i-a zis:

17. Îndrăzneşte, fiică! Domnul cerului şi al pământului îii va da bucurie în locul întristării. Îndrăzneşte, fiică!