1. Iar când a venit luna a şaptea şi când fiii lui Israel erau prin oraşele lor, s-a strâns poporul ca un singur om la Ierusalim;

2. Şi s-a sculat Iosua, fiul lui Ioţadac, şi fraţii lui, preoţii şi Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui şi au făcut jertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, cum se scrie în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.

3. Şi au aşezat jertfelnicul pe temeliile lui, deşi se temeau de popoarele străine, şi au început să aducă pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot dimineaţa şi seara.

4. Şi au săvârşit sărbătoarea corturilor, după cum este scris, cu ardere de tot zilnică, după numărul hotărât şi după rânduiala fiecărei zile.

5. După aceea au început să săvârşească arderea de tot cea obişnuită, şi cea de la lună nouă, şi cea de la sărbătorile închinate Domnului, şi jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.

6. Chiar din ziua întâi a lunii a şaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Iar temelia templului Domnului nu se pusese încă.

7. Şi au început a da argint pietrarilor şi dulgherilor, iar Sidonienilor şi Tirienilor bucate şi băutură şi untdelemn, ca să aducă pe mare la Iafa lemn din Liban, după învoirea dată lor de Cirus, regele Perşilor.

8. Şi în anul al doilea după sosirea lor la templul lui Dumnezeu din Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, şi ceilalţi fraţi ai lor, preoţii şi leviţii, şi toţi cei ce veniseră din robie la Ierusalim au făcut început şi au pus pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrările templului Domnului.

9. Şi aşa Iosua cu fiii şi fraţii lui, şi Cadmiel cu fiii lui, fiii lui Iuda, precum şi fiii lui Henadad cu fiii lor şi cu fraţii lor, leviţii, au stat să supravegheze pe cei ce lucrau la templul lui Dumnezeu.

10. Şi când ziditorii puneau temelia templului Domnului, atunci preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor şi cu trâmbiţe, şi leviţii, fiii lui Asaf, cu chimvale, au fost puşi să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, regele lui Israel.

11. Şi au început ei să cânte pe rând "lăudaţi" şi "slăviţi pe Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui spre Israel". Şi tot poporul striga cu glas mare, slăvind pe Domnul, pentru că a ajutat să se pună temeliile templului Domnului.

12. În vremea aceasta mulţi din preoţi şi din leviţi şi din capii de familie şi din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulţi însă cântau tare de bucurie;

13. Însă poporul nu putea osebi strigătele de bucurie de bocetele de plâns ale mulţimii, pentru că poporul striga tare şi glasul se auzea departe.