1. Şi pe când domnea Darius, a făcut ospăţ mare tuturor celor de sub ascultarea lui şi tuturor celor născuţi din casa lui,

2. Şi tuturor dregătorilor celor mari ai Mediei şi ai Persiei şi tuturor satrapilor şi căpeteniilor oştirii şi cârmuitorilor de ţinuturi de la India până la Etiopia, care erau în cele o sută douăzeci şi şapte de satrapii.

3. Şi după ce au mâncat şi au băut şi după ce s-au săturat, s-au risipit; iar regele Darius s-a dus la aşternutul său şi a adormit şi s-a deşteptat.

4. Atunci cei trei tineri, din garda regelui, care păzeau pe rege, au zis unul către altul:

5. Să spunem fiecare dintre noi câte un cuvânt, să vedem al cui va fi mai tare, iar al cărui cuvânt va fi mai înţelept, aceluia îi va da lui regele Darius daruri mari şi laude mari;

6. Şi cu porfiră se va îmbrăca şi din vase de aur va bea, şi pe aur va dormi, şi se va plimba în trăsură cu cai cu frâie de aur, şi va purta pe cap turban de vison şi lănţişoare împrejurul grumazului lui,

7. Şi al doilea va şedea după Darius, pentru înţelepciunea lui, şi rudă lui Darius se va numi.

8. Atunci, scriind fiecare cuvântul său, l-a pecetluit şi l-a pus sub perna lui Darius, regele, şi au zis:

9. "Când se va scula regele, îi vor da cele ce-am scris, şi al cărui cuvânt va judeca regele din noi trei, şi marii dregători ai Persiei, că este mai înţelept, lui i se va da biruinţa, precum s-a scris".

10. Unul scrisese: mai tare este vinul.

11. Celălalt scrisese: mai tare este regele.

12. Şi al treilea scrisese: mai tari sunt femeile, iar mai mult decât toate biruieşte adevărul.

13. Şi când s-a sculat regele din somn, luând scrisorile, i le-au dat şi le-a citit.

14. Şi trimiţând, a chemat pe toţi dregătorii cei mari ai Persiei şi ai Mediei, pe satrapi, pe căpeteniile oştirii, pe cârmuitorii de ţinuturi şi pe sfetnici,

15. Şi au şezut în divan şi a citit scrisorile înaintea lor.

16. Şi a zis: Chemaţi pe tinerii acela, şi ei să-şi arate cuvintele lor.

17. Şi au fost chemaţi şi au intrat înăuntru, şi le-a zis: Spuneţi-ne cele ce-aţi scris.

18. Şi a început cel dintâi, cel ce a zis că vinul este mai tare, şi a zis aşa: O, bărbaţilor, cum nu este mai tare vinul? Căci tuturor oamenilor care îl beau le rătăceşte mintea.

19. Şi mintea regelui şi a orfanului, şi a robului şi a celui slobod, şi a săracului şi a bogatului o face una.

20. Şi toată mintea o întoarce spre chef şi veselie, şi nu-şi aduce aminte de tot necazul şi de toată datoria.

21. Şi toate inimile le face bogate, şi nu-şi aduc aminte nici de rege, nici de satrap, şi toate le face să vorbească prin talanţi.

22. Şi nu-şi aduc aminte, când beau, să iubească pe prieteni şi pe fraţi, ci după puţin timp scot săbiile.

23. Şi când se trezesc de vin, nu-şi aduc aminte de cele ce au făcut.

24. O, bărbaţilor! Oare nu este mai tare vinul, care sileşte a face aşa? Şi după ce a zis acestea, a tăcut.