Acești sfinți mucenici aflându-se în Nicomidia, întradins se duceau la priveliște, de învățau poporul ce se strângea acolo și-i scoteau din închinarea la idoli, și-i aduceau la credința lui Hristos. Odată, văzând domnitorul priveliștea fără de oameni, și aflând că sfinții mucenici învată poporul să părăsească viața de veselie și că trăiesc altă viată nouă, călcând obiceiurile lor cele părintești, a poruncit de au adus pe sfinți înaintea lui cu grabă. Aceștia stând de față și mărturisind că ei țin credința în Hristos, și că nu vor înceta a învăța pe alții, au fost aduși la priveliște și dați la fiare sălbatice. Și fiind păziți nevătămați de ele au fost chinuiți în alte multe feluri. În cele din urmă băgându-i în foc, au luptat lupta cea bună pentru Hristos, și biruind au luat cununa.