După sfârşitul Sfântului slăvitului Mare Mucenic Gheorghe, a poruncit Diocleţian împăratul, ca, pretutindeni, pe creştinii cei ce erau găsiţi, iar mai ales pe cei ţinuţi în legături, să-i silească prin felurite munci la închinarea de idoli, şi pe cei ce se vor supune să-i lase liberi, iar pe cei ce nu se vor supune să-i dea morţii. în acea vreme aceşti sfinţi mucenici: Evsevie, Neon, Leontie, Longhin şi ceilalţi împreună cu dânşii, ca la patruzeci, erau în temniţă, pentru că, văzând minunile care se făceau de Sfântul Gheorghe, au crezut în Hristos şi L-au mărturisit înaintea tuturor cu îndrăzneală. Pentru aceasta i-au prins, i-au legat şi i-au închis în temniţă. Apoi, fiind scoşi la cercetare înaintea tiranului, nu s-au lepădat de Hristos şi pe zeii neamurilor i-au ocărât. De aceea i-au dezbrăcat, i-au întins, i-au bătut, i-au spânzurat şi i-au strujit, până ce a căzut carnea de pe trupurile lor, încât cele dinăuntrul lor se vedeau. La sfârşit le-au tăiat sfintele lor capete şi printr-un sfârşit ca acesta au luat împărăţia Cerească.