În al optulea an al împărăţiei lui Diocleţian şi Maximian, a ieşit poruncă pe la toate locurile, ca să se ardă toate cărţile creştinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Biucan un oarecare Marian, bărbat preaspurcat, care a adus înaintea sa pe Filic episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat şi pe Septemin şi, citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecît cărţile ce erau la ei. Iar preasfinţitul episcop a zis către ei: "Scris este, guvernatorule: Nu daţi cele sfinte cîinilor, nici aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoieşti, deşi ai cu tine poruncile împărăteşti". Guvernatorul a zis: "Lasă vorbele nebuneşti şi fă voia împăratului, că altfel te voi trimite legat la proconsul". Şi sfîntul i-a zis: "Precum mă aflu către tine, asemenea şi către toţi, şi către însuşi împăratul tău mă voi afla".

Atunci închizîndu-l în temniţă, fără de nici o îngrijire l-a lăsat trei zile, apoi, scoţîndu-l, l-a mai cercetat; şi legîndu-l pe el şi pe cei împreună cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarăşi cercetîndu-i, i-a pus la închisoare. Şi după şase zile scoţîndu-i, i-a trimis la prefectul pretorilor, care, după ce i-a primit şi i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplită temniţă cu multă pază, şi după 14 zile, scoţîndu-i de acolo şi încă cercetîndu-i, i-a băgat pe ei într-o corabie la un loc cu caii, legaţi de picioarele cailor; iar sfinţii tăvălindu-se printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulţumeau lui Dumnezeu.

Ajungînd la limanul unei cetăţi, au fost cercetaţi pe ascuns de către creştini. Şi de acolo mergînd la cetatea numită Tavromeni şi plutind încă pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticălosul prefect, dezlegînd pe sfinţi din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinţii grăind dimpotrivă, că nici cărţile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei să fie tăiaţi de sabie; şi aflînd ei hotărîrea, au făcut rugăciune; şi, tăindu-li-se capetele, au primit cununile din mîna Domnului.