Numele Tamara este de origine ebraică şi înseamnă „palmier”. Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea şi a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani. „Trebuie să vă căsătoriţi, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!”, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte.

Dar căsătoria cu Yuri, fiul prinţului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic şi era lipsit de credinţă. În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol.

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană. În decurs de câţiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinţei Tamarei şi a poporului ortodox.

Mulţi ani mai târziu, unul dintre sultanii Curţii Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam. Regina Georgiei a refuzat, spunând: „Propunerea domniei tale, sultane, ia în considerare doar bogăţia şi imensitatea armatei otomane, dar nu şi judecata divină. Eu cred nu în armata georgiană, ci în mâna dreaptă a Atotputernicului Dumnezeu şi în ajutorul infinit al Sfintei Cruci, pe care tu nu o recunoşti. Doar dorinţa lui Dumnezeu se va îndeplini şi nicidecum dorinţa ta personală, sultane, şi numai judecata lui Dumnezeu, şi nicidecum judecata ta va domni!”.

În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creştină.

Odată, extenuată de intensele rugăciuni şi de lucrul de mână, Tamara a aţipit şi a avut o viziune. A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o. „Cine este îndreptăţit să primească acest glorios tron?”, l-a întrebat Tamara pe bătrân. „Acest tron este pentru Domnia ta, regină a Georgiei, care vei coase doisprezece veşminte preoţeşti.”

După ce s-a trezit din vis, Tamara a înţeles imediat semnificaţia visului şi a cusut cu mâinile ei veşmintele pentru doisprezece preoţi.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, şi-a ataşat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare. În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea şi i-a spus: „Stăpână, un cerşetor stă la porţile mănăstirii şi aşteaptă pomană”. „Îi voi da imediat ce voi termina cu veşmintele”, a spus regina.

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porţile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo. Foarte supărată, şi-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Şi-a dat-o jos imediat şi a dăruit pietrele preţioase mănăstirii din Gelati.

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar şi din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol. Au fost construite şi multe mănăstiri în Georgia. Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte şi toate formele de tortură corporală.

Viaţa ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte, a dus la şubrezirea sănătăţii. Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătăţii ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceştia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister. Există păreri care spun că mormântul ei este în oraşul Gelati din Georgia, alţii spun că moaştele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim.

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai. Ea este şi protectoarea poeţilor şi a scriitorilor.