Sfântul Petru a fost al doilea fiu al Cneazului Iuri Vladimirovici de Murom. În anul 1203, după moartea fratelui său, Petru a moștenit tronul din Murom.

Cu câțiva ani înainte de aceasta, tânărul Cneaz s-a îmbolnăvit de lepră, și nimeni nu a putut să-l vindece. Într-una din zile i s-a descoperit în vis că fata unui apicultor l-ar putea vindeca.

Tânăra Fevronia era o fecioară smerită și evlavioasă care locuia în casa părinților săi din satul Laskova, din gubernia Ryazan. Ea era foarte înțeleaptă și cunoștea proprietățile plantelor, cu ajutorul cărora vindeca diverse boli.

Cneazul și-a trimis îndată emisarii la locul indicat în vis.

În clipa în care a văzut-o pe Fevronia, Cneazul s-a îndrăgostit de ea. Cunoscând-o și văzându-i evlavia, virtutea și înțelepciunea, Petru i-a promis că se va căsători cu ea după ce se va vindeca. Tânăra l-a vindecat pe Cneaz, dar acesta nu s-a ținut de cuvânt. Apoi, el s-a îmbolnăvit din nou, și venind rușinat că nu și-a ținut promisiunea, a rugat-o pe Fevronia să-l vindece din nou. Ea i-a prescris același tratament ca și mai înainte.

Când s-a vindecat complet, Cneazul Petru s-a căsătorit cu tânăra Fevronia, trăind în evlavie și ascultând poruncile lui Dumnezeu. Soții au trecut cu dragoste și smerenie prin toate încercările.

Boierii din orașul Murom nu au găsit-o pe Cneaghina Fevronia potrivită pentru Petru, cerându-i să o părăsească. Ei, influențați de soțiile lor, respingeau pe tânără datorită originilor sale. Auzind de intențiile lor, Cneazul Petru a preferat să renunțe la putere și bogății, plecând în exil cu soția sa, navigând de-a lungul râului Oka.

Curând, mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra orașului Murom, iar poporul a cerut revenirea Cneazului Petru și a Cneaghinei Fevronia.

După ce s-au întors, Sfinții Petru și Fevronia au ajutat foarte mulți oameni cu daruri și rugăciuni. Ei și-au tratat toți supușii ca și cum ar fi fost proprii lor copii: îi adăposteau pe pelerini, îi hrăneau pe cei flămânzi, îi îmbrăcau pe cei goi și îi ajutau pe săraci în necazurile lor.

Petru și Fevronia și-au strâns comorile lor nu pe pământ, ci în ceruri.

Când au simțit că li se apropia moartea, Petru și Fevronia s-au rugat lui Dumnezeu ca să moară împreună. De asemenea, ei au cerut ca să fie înmormântați în același mormânt și în același sicriu. Apoi au mers împreună și au luat voturile monahale, Cneazul Petru devenind călugărul David, iar Cneaghina Fevronia - Eufrosina.

Au murit în aceeași zi și la aceeași oră, pe 25 iunie 1228.

După moartea lor, unii oameni au decis că nu se poate ca un călugăr să fie înmormântat în același sicriu cu o călugăriță. Astfel, au așezat trupul Sfântului Petru în Catedrala Nașterea Maicii Domnului, care se afla în interiorul orașului Murom, iar trupul Cneaghinei Fevronia a fost așezat în Biserica Înălțării Sfintei Cruci, ce se afla înafara zidurilor orașului.

În dimineața următoare, poporul a găsit sicriele Sfinților Petru și Fevronia goale, iar trupurile lor erau așezate împreună în sicriul de piatră pe care și-l comandase când erau în viață. Neînțelegând sensul celor întâmplate, oamenii au așezat din nou trupurile în sicrie separate. În dimineața următoare, trupurile Sfinților Petru și Fevronia au fost găsite iarăși în sicriul de piatră.

Din acel moment, nimeni nu a mai îndrăznit să atingă trupurile lor sfinte, lăsându-le în mormântul din Catedrala Nașterea Maicii Domnului din Murom.

Oricine se atinge cu credință de mormântul în care se află Sfintele Moaște ale Sfinților Petru și Fevronia, primește ajutor și vindecare în ispite și boli.

Sfinții Petru și Fevronia sunt un model de căsătorie creștină, motiv pentru care Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia i-a declarat ocrotitori ai familiei, în special, ai tinerilor proaspăt căsătoriți.