Sfântul Timotei, după numele său de botez Triantáfillos, s-a născut în satul Paraora, judeţul Kessani, Tracia.

A fost căsătorit şi a avut două fete. Din lucrarea diavolului, soţia lui Triantáfillos l-a lăsat cu cele două fiice, s-a convertit la credinţa musulmană şi s-a căsătorit cu un turc.

După o vreme, Triantáfillos i-a trimis vorbă soţiei sale îndemnând-o să se întoarcă la Ortodoxie. Se pare că ea a răspuns că se învoieşte, căci se căia pentru părăsirea familiei şi pentru apostazia sa, dar nu putea să scape îndată din starea în care se afla. Deci Triantáfillos s-a înfăţişat cadiului şi a cerut să fie tăiat împrejur. În acest chip voia să pară că primeşte religia islamică, dar de fapt făcea aceasta doar ca să-si poată scăpa soţia. Deci Triantáfillos s-a împăcat cu soţia, care a izbutit să rupă legătura cu soţul ei musulman. Ei s-au dus să trăiască la Kessani sub chip de musulmani, dar în ascuns erau creştin.

După câteva luni însă, cei doi şi-au luat rămas bun de la fiicele lor şi s-au dus la Kidonia, unde soţia lui a intrat într-o mănăstire de maici. Triantáfillos s-a dus la Muntele Athos şi a intrat în Marea Lavră, unde lucra ca grădinar. Mai târziu s-a călugărit în aceeaşi mănăstire şi a luat numele de Timotei. A rămas la Marea Lavră şase ani, sporind duhovniceşte. Mai apoi s-a mutat la Mănăstirea Esfigmenu unde, cu timpul, a luat schima mare.

Auzind de martiriul Noului Mucenic Agathanghel de la Esfigmenu, care fusese martirizat chiar în acel an, s-a născut și înlăuntrul său dorința de martiriu. A luat binecuvântare de la egumenul Eftimie şi a plecat la Hellespont, unde s-a întâlnit cu preotul Gherman către care avea scrisori de recomandare.

Ajungând la Părintele Gherman, acesta i-a dat să poarte haine lumești și au mers amândoi în oraşul Kessani, încercând să-i facă pe apostaţi să se întoarcă la credinţa creştină. Dar curând lucrarea lui a fost aflată de stăpânire şi a fost prins şi dus în închisoarea din Adrianopole. Acolo s-a întâlnit cu un alt călugăr, pe nume Varnava, care fusese pus la cazne de către musulmani.

Curând apoi preotul Gherman l-a vizitat în temniţă şi i-a adus Sfânta Împărtăşanie. Amândoi au suferit multe necinstiri şi chinuri, dar au rămas credincioşi credinţei lor creştine. Tăria celor doi creştini ortodocşi îi stânjenea pe musulmani, care, în chip uimitor, i-au slobozit pe Eftimie şi pe Varnava, dar au oprit pe Timotei, pe care l-au osândit la moarte. Curând apoi, la 29 octombrie 1820 i s-a tăiat capul, iar sfintele sale moaște au fost aruncate în râu.

Părţi din veşmintele sale pătate de sânge au fost cumpărate de Gherman şi date fiicelor mucenicului. Restul hainelor au fost trimise la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte.