Despre prima parte a vieţii Sfântului Macarie se ştiu foarte puţine lucruri. Nu se cunoaşte nimic despre părinţii săi. Ştim însă că a fost ucenicul Patriarhului Nifon al II-lea al Constantinopolului şi că mai târziu s-a călugărit. Pe când se aflau amândoi la mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, Macarie a fost cuprins de dorinţa de a fi mucenic al lui Iisus Hristos. El şi-a mărturisit dorinţa Patriarhului Nifon al II-lea, care i-a binecuvântarea sa.

Curând după aceea, Macarie a părăsit Muntele Athos şi s-a dus în cetatea Tesalonicului unde s-a apropiat de o mulţime de musulmani şi a început să le propovăduiască pe Iisus Hristos. Cu îndrăzneală el le-a vestit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care a venit pe pământ pentru a mântui pe toţi oamenii. Când musulmanii au auzit, s-au năpustit asupra lui Macarie şi nu numai că l-au bătut, dar l-au şi rănit cu cuţitul. Apoi l-au dus la închisoare.

A doua zi, Sfântul Macarie a fost dus înaintea cadiului, care i-a făgăduit bogăţie şi cinstiri dacă Îl va tăgădui pe Hristos şi va primi islamul. Macarie a refuzat, zicând: „Dacă ai ajunge să cunoşti credinţa noastră creştin-ortodoxă, care este adevărată, desăvârşită şi neprihănită, ai cere şi tu să te botezi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi te-ai slobozi de credinţa cea rătăcită.”

Cuvintele lui Macarie nu au făcut decât să-i umple de mânie şi mai tare pe musulmanii prezenţi acolo, care s-au năpustit din nou pe el cu cuţitele. În ciuda acestui fapt, Sfântul Macarie a rămas şi pe mai departe statornic în ortodoxia sa şi pentru aceasta a fost osândit la moarte, tăindu-i-se capul.

Astfel călugărul Macarie şi-a dat viaţa în cetatea Tesalonicului din dragoste pentru Iisus Hristos, la 14 septembrie 1527.