Despre prima parte a vieţii Sfântului Macarie se ştiu foarte puţine lucruri. Nu se cunoaşte nimic despre părinţii săi. Ştim însă că a fost ucenicul Patriarhului Nifon al II-lea al Constantinopolului şi că mai târziu s-a călugărit. Pe când se aflau amândoi la mănăstirea Vatoped din Muntele Athos, Macarie a fost cuprins de dorinţa de a fi mucenic al lui Iisus Hristos. El şi-a mărturisit dorinţa Patriarhului Nifon al II-lea, care i-a dat binecuvântarea sa.

Curând după aceea, Macarie a părăsit Muntele Athos şi s-a dus în cetatea Tesalonicului unde s-a apropiat de o mulţime de musulmani şi a început să le propovăduiască pe Iisus Hristos. Cu îndrăzneală el le-a vestit că Hristos este Fiul lui Dumnezeu Care a venit pe pământ pentru a mântui pe toţi oamenii. Când musulmanii au auzit, s-au năpustit asupra lui Macarie şi nu numai că l-au bătut, dar l-au şi rănit cu cuţitul. Apoi l-au dus la închisoare.

A doua zi, Sfântul Macarie a fost dus înaintea cadiului, care i-a făgăduit bogăţie şi cinstiri dacă Îl va tăgădui pe Hristos şi va primi islamul. Macarie a refuzat, zicând: "Dacă ai ajunge să cunoşti credinţa noastră creştin ortodoxă, care este adevărată, desăvârşită şi neprihănită, ai cere şi tu să te botezi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi te-ai slobozi de credinţa cea rătăcită."

Cuvintele lui Macarie nu au făcut decât să-i umple de mânie şi mai tare pe musulmanii prezenţi acolo, care s-au năpustit din nou pe el cu cuţitele. În ciuda acestui fapt, Sfântul Macarie a rămas şi pe mai departe statornic în ortodoxia sa şi pentru aceasta a fost osândit la moarte, tăindu-i-se capul.

Astfel călugărul Macarie şi-a dat viaţa în cetatea Tesalonicului din dragoste pentru Iisus Hristos, la 14 septembrie 1527.