Sfântul Mucenic Polihronie s-a născut în provincia ce se cheamă Gamfanita, iar tatăl acestuia, Vardenie, era plugar. Şi şi-a învăţat copilul carte şi i-a poruncit să urmeze după ceilalţi copii.

Şi fiindu-le apa departe, prin ruga copilul a izvorât fântâna din curtea tatălui său cu apă foarte bună; pentru că avea copilul multă înţelepciune şi înfrânare. Deci ajungând în vârstă, se lua cu cei ce lucrau la vii şi merse la Constantinopol.

Şi lucrând şi el cu ceilalţi lucrători la vie, gusta hrană şi bea apă a doua zi, sau a treia zi. Iar stăpânul viei mirându-se de lucrătorul lui Dumnezeu şi respectând virtutea lui, i-a dat o sumă de aur şi l-a trimis zicându-i: „Du-te la casa ta şi te roagă lui Dumnezeu pentru mine”, oprindu-i şi sapa de dragul credinţei, care a făcut multe minuni.

Iar el cu aurul ce avea la mâna lui, a făcut o biserică; şi aflându-se la Sinodul ce s-a ţinut la Niceea, fiind citeţ s-a învrednicit şi de diacon şi de preot. După aceea murind marele Constantin, îndată erezia lui Arie începu a prinde pe mulţi; atunci sfântul acesta ţinând tare credinţa cea dreaptă, se silea totdeauna a o creşte şi a o întări.

Pentru aceea ereticii se topeau de zavistie şi aflând pe sfântul stând la altar, au sărit fără veste şi l-au înjunghiat şi l-au tăiat cu săbiile, amestecându-l cu tainicul şi dumnezeiescul sânge şi astfel l-au trimis fără voia lor, jertfă sfântă lui Dumnezeu.