In vremea împărăţiei rău-credinciosului împărat Deciu, era la răsărit un voievod cu numele Achilin, care prigonea foarte mult pe creştini. Acesta a adunat odată în temniţă un număr de trei sute şaptezeci de creştini şi, vrând a merge la via sa din Valsatin, a poruncit să ducă pe mucenici împreună cu sine, pentru că urma să treacă pe lângă capiştea lui Poseidon, vrând să-i silească pe dânşii ca să aducă acolo jertfă idolilor.

Ajungând la capişte, îi silea pe sfinţi să aducă jertfă necuratului lor zeu, Poseidon. Dar n-a putut să-i înduplece pe dânşii către voia lui cea necurată, nici cu îmbunări, nici cu ameninţări. S-a întâmplat a trece pe acolo un bărbat cinstit cu numele Paramon, de credinţă creştină. Acesta, văzând atâta mulţime de sfinţi mucenici pregătiţi pentru pătimire, a stat înaintea capiştei idoleşti şi a strigat cu glas mare: "O, cât de mulţi drepţi sunt înjunghiaţi fără vină, de necuratul voievod, pentru că nu se închină idolilor lui celor fără de suflet şi muţi".

Acestea zicându-le în auzul tuturor, a pornit în calea sa. Iar voievodul, auzind aceste cuvinte ale lui Paramon, s-a aprins de mânie şi a poruncit slugilor ca îndată să-l ajungă şi să-l omoare pe acesta. Iar fericitul Paramon, neştiind acea poruncă a voievodului, mergând pe calea sa, iată l-au ajuns slugile păgâne ale necuratului voievod şi l-au prins pe el. Şi mai întâi, trăgându-i limba din gură, care mustrase şi ocărise pe chinuitorul voievod, au străpuns-o cu trestii ascuţite. Apoi i-au înfipt, în toate mădularele lui alte trestii, după care l-au săgetat cu suliţele.

Şi aşa Sfântul Mucenic Paramon şi-a dat cinstitul suflet în mâinile lui Dumnezeu. În acelaşi timp şi sfinţii mucenici, cei mai înainte pomeniţi, trei sute şaptezeci, munciţi fiind lingă capiştea lui Poseidon, au fost tăiaţi pentru mărturisirea lui Hristos.