Sfântul Mucenic Fanurie a trăit în insula Rodos, fiind cel mai mare fiu dintr-o familie bogată, cu 13 copii. Când Sfântul Mucenic Fanurie avea 12 ani, tatăl lui a murit ucis de hoți, iar datornicii tatălui lui au venit peste mamă să îi ceară bani păcălind-o. Familia a sărăcit în scurt timp, iar femeia se străduia din greu să își crească copiii. Ziua plângea și se ruga, iar noaptea strângea bani din desfrânare. Într-una dintre seri, Sfântul Fanurie și-a urmărit mama pentru a vedea unde pleacă. A descoperit-o dansând într-un local de noapte printre oameni beți. Șocat, Sfântul Mucenic Fanurie și-a strigat mama, iar aceasta i-a recunoscut vocea și a leșinat.
De supărare și rușine, sfântul s-a refugiat într-o pustietate, unde Dumnezeu a rânduit să fie descoperit de un pustnic bătrân cu viață sfântă. Bătrânul l-a strigat pe nume și l-a luat să locuiască cu el într-o peșteră din vârful unui munte. După multă lucrare duhovnicească ca să își poată ierta mama, pustnicul l-a botezat creștin pe Fanurie. După botez, sfântul a plecat să își viziteze frații și să își ceară iertare de la mamă. A aflat că aceasta din urmă murise, iar frații se răspândiseră prin lume. Nemaiavând nici o legătură cu lumea pe care o lăsase în urmă, s-a reîntors să trăiască în sihastrie, fără acoperiș deasupra capului, cu post aspru, împărtășanie deasă, rugăciune și milostenie. Animalele sălbatice îl iubeau, îl ascultau și îl protejau. Viața i se îmbunătățise într-atât încât, la chemarea celor bolnavi și sărmani dintr-o cetate apropiată, se ruga cu lacrimi pentru ei, vindecându-i și botezându-i.
După o vreme, invidia omenească a făcut ca Sfântul Mucenic Fanurie să fie acuzat că este un vrăjitor care complotează să îl dea jos de pe tron pe împărat. Influențat, împăratul a decis să i se taie capul. Îndurerați de această veste, oamenii au ținut post și au făcut rugăciune pentru el ca să nu își piardă binefăcătorul. Sfântul Mucenic Fanurie a plecat în alt loc, unde s-a repetat aceeași istorie. Într-una dintre cetăți, dregătorul locului avea o fată care a murise. La cererea tatălui ei, Sfântul Mucenic Fanurie s-a rugat îndelung și cu lacrimi pentru copilă, iar Hristos a înviat-o și a scos-o din iad. După această mare minune, împăratul și toată casa lui s-au botezat, spre supărarea vrăjitorilor locului. Deși tocmai se făcuse o mare minune pentru casa împăratului, vrăjitorii au reușit și l-au întors pe împărat împotriva Sfântului. Fanurie, omul lui Dumnezeu a fost supus la cazne pe care le-a răbdat rugându-se pentru păgânii care îl chinuiau.
În ultima sa rugăciune, Sfântul Mucenic Fanurie a cerut Domnului să împlinească cererile cele bune tuturor acelora care vor face o turtă cu ulei și cu zahăr sau o plăcintă și o vor da săracilor, pentru iertarea păcatelor mamei lui care a murit păcătoasă. Domnul a promis că îi va împlini dorința. Înainte de săvârșirea sfântului din această viață, mulți s-au botezat în Hristos, iar alții au luat cununa de martir.
După ce i-a fost tăiat capul, în loc să curgă sânge de la gâtul sfântului mucenic, a curs lapte, iar capul lui s-a rostogolit în jurul trupului spunând: "Așa cinstește Hristos pe cei ce cred în El!"
Pomenirea Sfântului Mucenic Fanurie se face de către biserica ortodoxă la 27 august. Potrivit ultimei rugăciuni a mucenicului, mulți creștini fac în ziua prăznuirii lui nouă turte pe care le împart săracilor, iar, după ajutorul primit de la sfânt, fac o plăcintă mai mare, dăruită celor lipsiți, ca mulțumire adusă lui.
Uitat pentru o vreme în tradiția creștin ortodoxă, icoana Sfântului Fanurie a fost redescoperită intactă în secolul al XIV-lea, în ruinele unei vechi biserici din insula Rodos. Evenimentul s-a petrecut în perioada stăpânirii cavalerilor ioaniți când se desfășurau lucrări de reconstrucție ale zidurilor cetății.
Neștiind pe ce sfânt îl reprezintă, credincioșii au dus icoana la arhiepiscopul Nil (1355-1369), care le-a descifrat inscripția: Sfântul Mucenic Fanurie - despre care nu se știa nimic. Pe icoană era pictat chipul sfântului, ca un tânăr ostaș, purtând în mâna dreaptă o cruce și o lumânare aprinsă, iar de o parte și de alta erau 12 reprezentări ale chinurilor îndurate de acesta.
Creștinii au înțeles atunci că li s-a descoperit un sfânt din vechime și, pentru binecuvântarea primită, au reconstruit vechea biserică cu hramul Sfântul Mucenic Fanurie, considerat de atunci ocrotitorul insulei Rodos.
Mai târziu, în jurul anului 1500, călăuziți de o lumină cerească, păstorii au descoperit, pe un munte din apropiere, o peșteră în care era mormântul sfântului. Moaștele erau luminate de o făclie și erau acoperite de o piele de animal pe care era scrisă viața sfântului.