Sfântul Kukșa din Odesa este unul dintre sfinții cuvioși ai secolului al XX-lea. Sfântul, după numele său de botez Cozma, s-a născut în ziua de 25 ianuarie 1875, în satul Arbuzinca, din regiunea Nicolaevsk, Ucraina.

Părinții săi, anume Chiril și Haritina, oameni simpli și credincioși, au primit de la Dumnezeu patru copii, trei băieți și o fată. Încă de mic, Cozma a simțit multă bucurie în săvârșirea rugăciunilor, precum și în vremea sfintelor slujbe, adesea renunțând chiar și la joacă pentru a merge la biserică.

În anul 1895, la vârsta de numai 20 de ani, tânărul Cozma va călători în Țara Sfântă, precum și în Sfântul Munte Athos. Odată ajuns în Sfântul Munte, tânărul s-a oprit îndată la Mânăstirea rusească Sfântul Pantelimon, unde, cuviosul stareț Misail, îi va spune că va mai reveni în Sfântul Munte. Astfel, în anul 1896, tânărul Cozma ajunge din nou la mânăstirea rusească athonită, unde va și rămâne pentru o vreme, fiind rânduit la bucătărie, spre a face prescurile.

Peste cinci ani, în anul 1901, tânărul Cozma este trimis în Țara Sfântă, unde este rânduit ca ascultător la Schitul Tebaida; vreme de unsprezece ani, nevoitorul Cozma se va îngriji de primirea pelerinilor la schitul rusesc. După aceasta, el revine în Sfântul Munte, la mânăstirea ruseasca, unde rămâne până în luna iulie 1913.

În vara anului 1913, cuviosul Cozma este nevoit să revină în Rusia. Odată ajuns acasă, el se va așeza în renumita vatră duhovnicească Lavra Pecerska, din Kiev. La numai un an de la sosirea sa în țară, vreme de zece luni, el este rânduit ca îngrijitor pe un tren sanitar ce făcea ruta între localitățile Kiev și Lvov. Întorcându-se în Lavră, el este rânduit să aibă grijă de Sfintele Moaște și de candelele din peșteri.

Abia în ziua de 8 aprilie 1931, la vârsta de 56 de ani, nevoitorul Cozma este tuns în monahism, primind numele de Kukșa, în cinstea unui mucenic ale cărui Sfinte Moaște se aflau în peșterile mânăstirii. Peste trei ani, în ziua de 3 aprilie, cuviosul Kukșa este hirotonit ierodiacon, iar în ziua de 3 mai este hirotonit ieromonah, adică preot.

În anul 1938, Sfântul este prins și condamnat la cinci ani de închisoare, într-un lagăr din orașul Vilma, regiunea Molotovsk. În ziua de 23 aprilie 1943, când în biserici era săvârșită slujba în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cuviosului Kukșa, proaspăt eliberat din lagăr, i se hotărăște o nouă pedeapsă: domiciu forțat în orașul Kungura, regiunea Solikamsk. Din mila lui Dumnezeu, ierarhul din localitate i-a arătat cuviosului Kukșa multă dragoste, drept pentru care el a putut sluji și propovădui nestingherit.

Abia în anul 1948 cuviosul va putea să își părăsească locul în care, până atunci, fusese obligat să locuiască. Întorcându-se în mânăstirea mult iubită, Lavra Pecerska, el este rânduit ca să aprindă zilnic lumânările și candelele din peșteri.

Peste numai trei ani, autoritățile atee au hotărât ca Sfântul Kukșa să își părăsească iarăși mânăstirea, de astă dată el fiind trimis însă tot la o mânăstire, anume în Lavra Poceaev. Perioada petrecută în această lavra a fost însă una liniștită, Sfintele Moaște și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului aducându-i cuviosului multă bucurie. Pentru viața lui curată, Domnul l-a învrednicit pe Sfântul Kukșa de darul înainte vederii.

În primăvara anului 1957, cuviosul Kukșa ajunge într-o mânăstire din eparhia Cernăuți, închinată Sfântului Ioan Evanghelistul. În acest loc de nevoință, sfântul va sta până în anul 1960, când obștea de monahi este mutată în Lavra Poceaev, pentru a fi întemeiată o nouă obște de maici. Datorită acestui lucru, Sfântul Kukșa este mutat la Odesa, în Mânăstirea Adormirea Maicii Domnului, unde va trăi până la sfârșitul vieții.

În ziua de 24 decembrie 1964, fiind în Odesa, cuviosul ieromonah Kukșa adoarme în Domnul, la vârsta de 89 de ani. Sfântul și-a cunoscut ziua morții sale. Lucrurile s-au întâmplat precum a spus sfântul, căci autoritățile atee, temându-se ca nu cumva să se adune mult popor la înmormântarea cuviosului, au ordonat ca nimeni să nu anunțe oficial moartea părintelui, ci să îl îngroape în taină, cât mai repede.

Canonizarea cuviosului Kukșa, săvârșită de catre Biserica Ortodoxă din Ucraina, a avut loc la peste 30 de ani de la adormirea acestuia, anume în toamna anului 1994, în ziua de 22 octombrie.

Roaba lui Dumnezeu Zinaida povestește cum a vindecat-o de îndracire părintele Kukșa. Suferea de mai mulți ani și nimeni nu putea s-o ajute. În cele din urmă, a fost sfătuită să mearga la Odessa, la părintele Kukșa. Ajungând aici, fără să știe că starețul o urmărea cu privirea, stătea la ușa bisericii și se gândea: "Cine îmi va arăta pe batiușka? În biserică nu pot să stau, boala nu mă lasă, mai ales când se cântă Heruvicul." Și de data aceasta, nerezistând până la cântarea Heruvicului, a ieșit din biserică. A intrat din nou după slujbă, pe când toți ieșeau. Din altar o privea starețul, care, după ce s-a apropiat de ea, i-a pus mâna pe cap. Zinaida a căzut. Părintele Kukșa i-a poruncit să se închine și să se ridice, apoi a întrebat-o de câtă vreme era bolnavă. Femeia i-a răspuns că sunt mai bine de 20 de ani. Starețul a stropit-o cu agheasmă de la Bobotează și i-a spus că a doua zi să se împărtășească. "Nu pot!", a răspuns femeia. "Poți!", i-a zis părintele Kukșa. Și, pentru prima oară în viața ei, a stat la întreaga slujbă, neieșind din biserică. După slujbă, batiușka a stropit-o din nou cu apă sfințită, i-a așezat epitrahilul pe cap și, citind rugăciunea, i-a spus: "Te mai împărtășești încă o dată, după care nu vei mai fi bolnavă. Domnul te-a vindecat. Numai să nu uiți de Dumnezeu și nimănui să nu spui despre aceasta până la moartea mea." Femeia a povestit acest fapt atunci când a venit la mormântul preacuviosului, după ce trecuseră 22 de ani de la minunea vindecării.