Cuviosul Ilarion făcătorul de minuni, s-a născut în anul 816, în Cahetia (o regiune din partea de est a Georgiei). Provine din neamul principilor georgieni Vacinadze (Donauri). De foarte mic s-a arătat în el dorința pentru nevoințele duhovnicești. Pe când avea 9 ani știa Biblia pe de rost, iar la 12 ani a fost tuns în monahism, în Mănăstirea întemeiată de tatăl său. La vârsta de 16 ani se mută în pustia David-Garedji, unde petrece 10 ani. Duce o viață ascetică cu post, rugăciuni neîncetate, trezvie, tăcere, lacrimi și astfel devine cunoscut în toată Georgia. Dar e străin de slava omenească. Este hirotonit Preot, dar refuză să primească Episcopia în Sagaredjo (reguinea Cahetia) și pleacă în Țara Sfântă să se închine la Mormântul Domnului.

A petrecut 17 ani în pustia Iordanului, în peștera unde mai înainte s-au nevoit Proorocul Ilie Tesviteanul și Sfântul Ioan Înaintemergătorul. Aici îngerul Domnului i s-a arătat în vis, chemându-l să meargă în Georgia, ca să-l prindă în viață pe tatăl său. Sfântul Ilarion merge în patria sa, unde după moartea tatălui, întemeiază o Mănăstire pe locul casei părintești. A tuns în monahism pe maica și sora sa și a rămas la acea Mănăstire până la moartea mamei sale. Apoi dăruiește jumătate din averi Mănăstirii David-Garedji iar cealaltă jumătate săracilor și pleacă la Constantinopol să se închine la Crucea dătătoare de viață a Domnului nostru Iisus Hristos. După aceia merge în muntele Olimp din Asia Mică, unde întemeiază o Mănăstire în jurul anului 864 și petrece acolo 5 ani. Devine cunoscut prin multele tămăduiri pe care le săvârșește cu puterea rugăciunii, cu semnul Sfintei Cruci și cu mirungerea. Dar fugind de slava deșarta, se duce la Roma să se închine la mormintele Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În drum spre Roma trece prin Constantinopol și Tesalonic unde tămăduiește pe câțiva (pe grădinarul și copilul care aveau picioarele uscate). Întorcându-se înapoi din Roma, se oprește din nou la Tesalonic unde petrece 3 ani. Se cunoaște o minune din acel timp, când un diacon din Biserica Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, a fost robit de sciți și s-a eliberat, cerând ajutor de la Sfântul Ilarion în rugăciune.

Sfântul Ilarion și-a cunoscut sfârșitul dinainte cu 40 de zile. Iar cu 3 zile mai înainte, s-a împărtășit cu Sfintele Taine, și-a luat rămas bun de la frați și s-a închis în chilie. A adormit cu pace la 19 noiembrie 875.

Cinstitele lui moaște au fost puse într-o criptă de piatră. Iar după 40 de zile s-au proslăvit, prin tămăduirile celor care veneau cu credință la Sfântul. Împăratul Vasile Macedoneanul a adus moaștele Sfântului Ilarion din Tesalonic la Constantinopol în anul 882. Vrând împăratul să aducă sfintele moaște în ale sale palate, i s-a arătat Sfântul Ilarion în vis, poruncindu-i să fie așezate în Biserica nou construită a Sfinților Apostoli, de lângă Bosfor. Biserica Georgiei l-a trecut în rândul sfinților în secolul IX, cu data de prăznuire la 19 noiembrie.