Sfântul Ierarh Tihon este prăznuit pe 22 februarie (aflarea moaștelor), 7 aprilie (adormirea), 9 octombrie, 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei), 18 noiembrie (alegerea ca Patriarh).

Sfântul Tihon, cu numele de mirean Vasile Ivanovici Belavin, s-a născut la 19 ianuarie 1865. Tatăl său, Ioan Belavin, era preot la sat în ținutul Toropeţ din gubernia Pskov. Copilăria a petrecut-o în sat ajutînd părinții la muncile din gospodărie. Din primii ani a manifestat o înclinație specială pentru religie, dragoste pentru Biserică, precum și o rară blândețe și smerenie.

Când Vasile era încă copil, tatăl său a avut o descoperire pentru fiecare dintre copiii săi. Într-una din nopți, când împreună cu fiii săi dormeau în hambarul cu fân, tatăl s-a trezit brusc, trezindu-i și pe fiii săi. Mama sa, care era moartă i s-a arătat în vis, prevestindu-i că era să moară degrabă și despre soarta copiilor săi. I-a spus că unul dintre copii va fi nefericit toată viaţa, altul va muri de tânăr, iar cel de-al treilea, Vasile, va deveni un mare om. Profeţia s-a dovedit a fi adevărată în privința tuturor copiilor.

Între 1878 şi 1883, Vasile a studiat la Seminarul Teologic din Pskov. Era bunevoitor și modest, învăța ușor și cu bucurie ajuta pe colegii de seminar, care l-au numit "arhiereu".

În 1888, la 23 de ani, a absolvit Academia de Teologie din Sankt Petersburg. A fost numit în funcția de profesor la Seminarul Teologic din Pskov, unde a predat timp de 3 ani. Void să se apropie de Dumnezeu, ducea o viață aspră și neprihănită, în curățenie, iar în 1891, la vârsta de 26 de ani, a devenit monah. Mulți din oraș au participat la slujba de tundere în monahism. Lui, celui blând și smerit i s-a dat numele Tihon, în cinstea Sfântului Tihon din Zadonsk.

În anul 1892, ieromonahul Tihon este transferat de la Seminarul Teologic din Pskov la Seminarul Teologic din Holm, unde la scurt timp devine rectorul seminarului și este ridicat la rangul de arhimandrit. În 1898 la vârsta de 34 de ani, este hirotonit Episcop de Liublin și numit Episcop vicar al eparhiei Holm. Episcopul Tihon şi-a dedicat cu multă râvnă timpul pentru organizarea noii episcopii. Îi plăcea să slujească și să propovăduiască, în timpul celor 11 luni de ședere la Liublin, a ținut 10 de predici. Pe 14 septembrie 1898 a fost trimis să slujească în îndepărtata eparhie americană, în calitate de Episcop al Insulelor Aleute (arhipelagul de insule ce se întinde în nordul Oceanului Pacific, între Alaska şi Kamceatka).

Conducînd Biserica Ortodoxă din America, episcopul Tihon a făcut mult pentru propovăduirea credinţei ortodoxe, pentru buna întocmire a episcopiei sale imense, schimbându-i şi numele, în Episcopia Aleutinelor şi Americii de Nord, în 1900.

La data de 22 mai 1901, Sfântul Tihon a sfințit piatra de temelie pentru Catedrala Sfântul Nicolae din New York. O astfel de ceremonie avea loc în New York pentru prima dată. La data de 9 noiembrie 1902, a fost sfințită biserica Sfântul Nicolae din Brooklyn (al ortodocșilor din Siria), iar două săptămâni mai târziu, a fost sfințită Catedrala rusească Sfântul Nicolae din New York.

Numărul de parohii a crescut de la 15 la 70. Cu binecuvântarea sa, au fost traduse în limba engleză cărţile de rugăciuni ortodoxe.

În 1905, Misiunea Americană a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie, iar Tihon a fost făcut Arhiepiscop. A avut ajutor în Arhiepiscopie doi episcopi vicari - PS Episcop Inochentie (Pustînschii) în Alaska şi Episcopul Rafail în Brooklyn.

O realizare deosebită a sa a fost unificarea tuturor grupurilor (ruşi, greci, sirieni, bulgari, aleuți) sub ocârmuirea sa. Un simbol al acestei unităţi a fost primul Sinod al Bisericii Ortodoxe din America, pe care l-a organizat în februarie 1907 în Mayfield, New York.

În iunie 1905, Sfântul Tihon a dat binecuvântarea pentru înființarea Mănăstirii Ortodoxe Sfântul Tihon, din statul Pennsylvania numită astfel după hramul acesteia, Sfântul Tihon din Zadonsk.

Credincioșii și clerul îl iubeau și îl cinsteau mult pe arhipăstorul lor. Americanii l-au ales cetăţean onorific al Statelor Unite.

În anul 1907 s-a întors în Rusia și a fost numit Arhiepiscop de Yaroslavl, unde a câștigat repede dragostea credincioşilor, pentru sufletul său luminos și grija ce o avea pentru păstoriți.

Înainte de a pleca în Lituania, spre sfârşitul anului 1913, la 22 decembrie autorităţile din Yaroslavl îl aleg cetăţean de onoare al oraşului.

După transferul la Vilnius, Sfântul Tihon a continuat lucrarea misionară, iar începutul Primului Război Mondial îl găseşte în capitala Lituaniei. Și-a îndreptat toate puterile pentru a ajuta pe cei în necazuri, lipsiți de casă și mijloace de existență, din cauza războiului.

După revoluţia din februarie şi formarea unui nou Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, Sfântul Tihon devine membru al Sinodului. Pe 21 iunie 1917, adunarea eparhiei Moscovei, compusă din clerici din mireni, îl alege Arhiepiscop. La 15 august 1917, Arhiepiscopul Tihon este ridicat la rangul de Mitropolit al Moscovei, iar după câteva luni este ales Patriarh al Bisericii Ortodoxe Ruse dintre cei trei candidaţi, Arhiepiscopul Antonie de Harkov - arhiereul cel mai înţelept, Arhiepiscopul Arsenie de Novgorod - arhiereul cel mai strict şi Mitropolitul Tihon - arhiereul cel mai blând, cum i-a numit unul din membrii Sinodului. Pe 5 noiembrie, după Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Hristos Mântuitorul, în fața icoanei Maicii Domnului a Vladimirului, prin tragere la sorți, Sfântul Tihon a fost ales Patriarh al Rusiei.

După ce regimul bolşevic ateist a venit la putere, proprietăţile Bisericii au fost confiscate iar Biserica Ortodoxă Rusă a avut de suferit multe persecuţii. Sfântul Tihon a condamnat public uciderea familiei ţarului în 1918 şi a protestat împotriva atacurilor violente ale bolşevicilor asupra Bisericii. Pentru a evita persecuţiile ulterioare, el a emis un mesaj prin care clericii nu aveau voie să facă nici un fel de declaraţie politică.

Pe 19 ianuarie 1918, Patriarhul Tihon al Moscovei a anatemizat pe toţi cei care, fiind botezaţi, au ucis oameni nevinovaţi alături de comuniști. Trei zile mai târziu, pe 22 ianuarie, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a confirmat această anatemă.

În vara anului 1921 regiunea Volga a fost cuprinsă de o foamete mare. În luna august, Patriarhul Tihon a făcut un apel către poporul rus și către popoarele lumii, pentru a ajuta victimele foametei. El a dat binecuvântare pentru ca preoții să doneze obiecte de valoare bisericești, cu precizarea ca se vor dona doar obiectele care nu au întrebuințare în slujbele bisericești. Cu toate acestea, la 23 februarie 1922, Comitetul Executiv Central a publicat un decret prin care toate obiectele de valoare din biserici vor fi confiscate.

În conformitate cu Canonul 73 Apostolic, astfel de acțiuni sînt pedepsite cu afurisirea, iar Patriarhul a protestat public împotriva confiscării, mai ales că mulți se îndoiau că obiectele de valoare vor fi folosite pentru combaterea foametei. Această confiscare forțată a stârnit indignarea poporului din toată Rusia.

Mesajul Patriarhului a fost socotit drept sabotaj și pentru aceasta a fost arestat în aprilie 1922. Pe 16 mai 1922 toate atribuţiile patriarhale au fost date mitropolitului Agatanghel al Yaroslavului.

În iunie 1923, Patriarhul a fost eliberat continuând să se bucure de încrederea comunităţii ortodoxe din Rusia. Începînd din 1924, sănătatea a început să i se înrăutăţească. În duminica din 5 aprilie 1925, el a slujit ultima sa Liturghie murind două zile mai târziu.

Pe 7 aprilie, Patriarhul Tihon l-a primit pe Mitropolitul Petru iar seara la ora 23:45, a trecut la Domnul, făcându-şi semnul crucii şi spunând: "Slavă ţie, Doamne, slavă Ție." Timp de patru zile incontinuu, zi și noapte, credincioşii veneau să se inchine Patriarhului lor. Slujba înmormântării s-a săvârșit la Catedrala Mănăstirii Donsk, în Duminica Foriilor, de către 63 de arhierei și 400 de preoți.

La 9 octombrie 1989, Patriarhul Tihon a fost canonizat de Sinodul arhieresc al Bisericii Ortodoxe Ruse. Pentru aproape șaptezeci de ani s-a crezut ca moaştele Sfântului Tihon s-au pierdut, însă în februarie 1992 au fost descoperite în Mănăstirea Donsk, aflându-se acum la mare cinste.

Ar fi greu de imaginat care ar fi fost calea Bisericii Ortodoxe Ruse fără Patriarhul Tihon în acei ani. El a făcut atât de mult bine pentru Biserică și pentru întărirea credinței în acei ani grei. Poate că propriile cuvinte ale Sfântului pot spune cel mai bine viața lui: "Fie ca Dumnezeu să ne învețe pe fiecare dintre noi să ne străduim pentru Adevărul Lui și pentru binele Sfintei Biserici, mai degrabă decât pentru binele nostru".