Preacuviosul Părintelui nostru Ignatie, Patriarhul Constantinopolului, a fost fecior al împăratului Mihail Rangave şi al împărătesei Procopia, frate lui Teofil şi nepot împăratului Nichifor.

Şi fiind eunuc, s-a făcut călugăr şi a ajuns egumen la Mănăstirea Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon; iar acum îi zic a lui Satir.

După aceea a fost patriarh al Constantinopolului şi a îndreptat Biserica unsprezece ani şi cinci luni. Apoi a fost scos de împăratul Mihail, fiul lui Teofil, care a pus patriarh în locul lui pe Fotie protospătarul şi protasicritul, dupa ce fusese făcut mai întâi monah.

După aceea şi pe el l-a scos împăratul Vasile Macedon şi a pus iarăşi pe Ignatie şi l-a ţinut zece ani şi iarăşi a fost scos; şi în locul lui a făcut patriarh pe cel între sfinţi Ştefan, fiul împăratului Vasile; iar Sfântul Ignatie, mergând la Mănăstirea Satirului, cu pace s-a săvârsit, vieţuind de toţi anii vieţii sale şaptezeci şi nouă.