Sfântul Nou Mucenic Acachie s-a născut la Neochorion, Macedonia, lângă Tesalonic, în secolul al XVIII-lea. Cel mai mare copil dintr-o familie de țărani bulgari, el a fost botezat cu numele de Atanasie. Când avea nouă ani, s-a mutat împreună cu familia în orașul Serres. Atanasie a fost dat în ucenicie unui cizmar, care deseori îl bătea. Într-o noapte din Vinerea Patimilor, după o bătaie aspră, el hoinărea pe străzi, iar două femei musulmane l-au alinat, l-au dus la ele acasă și l-au hrănit. Exprimând milă, ele l-au încurajat să-L părăsească pe Hristos, pâinea ce S-a coborât din cer (Ioan 6, 41). Ele l-au dus pe băiat la Yusuf Bey, care l-a adoptat, i-a dat un nume de musulman și l-a tăiat împrejur. El a trăit în acea casă timp de nouă ani.

La început, soția lui Yusuf Bey l-a tratat pe Atanasie cu dragoste maternă, dar mai târziu iubirea s-a transformat într-o pornire spre poftă trupească. La fel cum mucenicul Iosif (prăznuit la 31 martie) a respins avansurile soției lui Putifar (Facerea 39, 8-10), astfel a respins și Atanasie avansurile femeii musulmane. Ca urmare, ea i-a spus soțului său că Atanasie a încercat s-o forțeze. Tatăl său turc l-a aruncat afară din casă și tânărul s-a întors la Tesalonic, ca să-și găsească părinții săi adevărați. Mama sa i-a spus că este prea periculos pentru el să rămână acolo și el a plecat în Sfântul Munte.

La început a locuit o vreme la Mănăstirea Hilandar, dar a mai trăit și pe la alte mănăstiri. El a mărturisit apostazia sa Părintelui Nicolai din Mănăstirea Xenofont, care i-a citit rugăciunile necesare și l-a primit înapoi în Biserică prin Mirungere. Atanasie s-a întors la Mănăstirea Hilandar pentru un an, apoi a plecat la Mănăstirea Iviron. În perioada în care trăia la Iviron a aflat despre mucenicia Sfinților Eftimie și Ignatie și a dorit să le urmeze. El s-a aprins de dorința de a-și șterge păcatul prin vărsarea sângelui său pentru Hristos în același loc în care L-a trădat pe El. Atanasie a descoperit toate acestea Părintelui Nichifor, care a fost părintele duhovnicesc al Sfinților Eftimie și Ignatie. El a fost dat în îndrumarea monahului Acachie, care urma să-l pregătească pentru lupta sa grea. Atanasie își petrecea timpul în rugăciune neîncetată, priveghere și postire. Aceasta, bineînțeles, a ațâțat pe vrăjmaș, care a semănat semințe de îndoială și incertitudine în sufletul său. După treizeci și cinci de zile, Atanasie s-a înfricoșat și a fugit în miez de noapte.

Atanasie a plecat la Mănăstirea Simonopetra, dar nu a găsit liniște acolo. S-a întors la Mănăstirea Hilandar, dar ca ispășire el a locuit mai mult în vie decât în chilie. Curând s-a îmbolnăvit și a fost dus la Kareia, capitala Sfântului Munte, dar a refuzat orice tratament medical. Cei care l-au adus acolo erau foarte mâhniți din această cauză și i-au spus că el nu este nici creștin, dar nici musulman. Umilit de mustrarea lor, Atanasie s-a izolat timp de patruzeci de zile.

La sfârșitul perioadei de izolare, Atanasie s-a întors la părintele Nichifor la Mănăstirea Iviron și a fost încredințat bătrânului Acachie, ca să-l îngrijească din nou. El a început un program intens de rugăciune, înfrânare și priveghere și a primit darul lacrimilor. În duminica a patra a postului Paștelui, văzându-i pocăința și creșterea virtuții, bătrânul Acachie l-a tuns în monahism cu numele de Acachie.

În scurt timp a plecat la Constantinopol cu bătrânul Grigorie care, de asemenea, i-a însoțit și pe Sfinții Eftimie și Ignatie în drumul lor către mucenicie. Ei au părăsit Muntele Athos cu o corabie, ajungând la Constantinopol treisprezece zile mai târziu. Pe data de 22 aprilie, Sfântul Acachie a primit Sfânta Împărtășanie într-o biserică din Galata, apoi ei s-au întors pe corabie. El a îmbrăcat haine musulmane și s-a dus cu părintele Grigorie la Poartă, unde un portar i-a întrebat ce doresc.

Sfântul Acachie i-a povestit istoria sa, spunând că el a fost înșelat ca să renunțe la creștinism și să accepte islamul, dar acum el a ajuns la adevăr. Acuzându-l pe Mohammed ca fiind un proroc mincinos, el se declara cu voce tare că este creștin. Apoi a aruncat turbanul pe podea, l-a călcat în picioare și l-a scuipat.

Sfântul Acachie a fost prins, bătut și aruncat în închisoare. În acea noapte i s-au promis bogății și poziții înalte, dacă se întoarce la islam. Refuzând, ei au început să-l bată din nou.

În ziua următoare, Sfântul Acachie a fost adus în fața vizirului și i-a spus istoria sa, apoi a fost dus înapoi la închisoare. Părintele Grigorie a reușit să trimită pe cineva, care i-a adus lui Acachie o lădiță ce conținea Sfintele Taine și el s-a împărtășit din Trupul lui Hristos.

Curând după aceasta, Sfântul Mucenic a fost dus la un loc numit Parmak Kapi, unde i s-a tăiat capul. Sfântul Acachie și-a dat viața pentru Hristos pe 1 mai 1816, la ora șase seara. Câțiva creștini evlavioși au răscumpărat trupul Sfântului de la turci și părintele Grigorie l-a adus înapoi în Sfântul Munte. Sfintele moaște au fost aduse în Mănăstirea Iviron și îngropate într-o biserică închinată Sfinților Ignatie și Eftimie.

Cu toate că unele surse spun că anul muceniciei sfântului ar fi 1815, există o scrisoare de la Sfântul Acachie către un părinte duhovnicesc din Muntele Athos datată cu 27 aprilie 1816, în care el spune că este pregătit pentru mucenicie. Astfel, anul corect este 1816.