Preacuviosul Părintele nostru Mal lăsând averea şi rudeniile, petrecea în locuri pustii şi nelocuite, bucurându-se în postiri, în privegheri şi în toată altă nevoinţă.

Ba încă îi era faţa pururea veselă şi făcea mari minuni cu numele lui Hristos, curăţind leproşii, alungând demonii, dăruind orbilor vedere; şi acestea le făcea încă fiind viu; iar după ce s-a dus către Domnul şi lăsându-şi trupul pe pământ, a luat har de la Dumnezeu de curgea mir din el cu foarte frumoasă mirosire, spre tămăduire şi apărare de toate primejdiile şi de boli fără de leac: „Că pe cei ce Mă preamăresc, zice Domnul, îi voi preamări”. A Căruia este mărirea şi puterea, în vecii vecilor. Amin.