Se ştiu puţine lucruri despre viaţa acestui sfânt. Tradiţia ne spune despre el că se trăgea din Khevi (nordul Georgiei) şi că a slujit ca preot în acel sat. Oamenii din Khevi s-au arătat de-a lungul timpului foarte statornici în credinţă. Bisericile şi mănăstirile de acolo se remarcă atât prin frumuseţea lor, cât şi prin faptul că drumul pentru a ajunge la ele este anevoios. Au fost ridicate în chip voit în locuri muntoase, pentru ca aceia care vor dori să ajungă la ele să se nevoiască cu sârguinţă.

Una dintre cele mai frumoase podoabe ale locului este gheaţa ce acoperă veşnic vârful Muntelui Kazbegi. Pe coasta acestui munte se află Mănăstirea Sfânta Treime, unde, într-o vreme, se păstra crucea Sfintei Nina (acum se găseşte la Tbilisi, în partea de miazănoapte a catapetesmei Catedralei Sioni).

Mai sus de Mănăstirea Sfânta Treime, pe coasta îngheţată a Muntelui Kazbegi, se află o peştera cunoscută sub numele de Peştera Betleem. Cine vrea să ajungă la acele locuri, poate să o facă doar urcând cu ajutorul unor lanţuri lăsate în jos de la înălţime. Potrivit cronicii "Viaţa din Kartli", această peşteră a fost folosită pentru a păstra odoare sfinte şi bunuri de preţ ale Bisericii. Tradiţia georgiană spune că în Peştera Betleem au fost păstrate, vreme de mai multe secole, cortul lui Avraam şi ieslea în care a fost pus Domnul nostru Iisus Hristos după Naştere.

Sfântul Iosif era cunoscut pentru dragostea sa faţă de sfintele odoare, pentru stricteţea cu care ţinea posturile şi pentru virtuţile sale deosebite, fiind înzestrat de Dumnezeu cu darul înainte vederii şi al facerii de minuni. A adormit întru Domnul cu pace, în anul 1763.