Acest sfânt a fost din Cana, cetate a Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nuntă de preacurata Sa Maică, a făcut întâia Sa minune, prefăcând apa în vin.

Aştepta şi el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era, pe Care aflându-L Filip cel din Betsaida şi cunoscând că aştepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: „Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege şi proorocii” (Ioan I, 46).

Mergând Natanael şi văzând pe Hristos, a crezut într-Însul şi L-a urmat. Şi după Patimi şi după Înviere, propovăduindu-L Dumnezeu adevărat, s-a sfârşit.

Biserica îl pomeneşte pe Sfântul Apostol Natanael la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli şi la 22 aprilie, împreună cu Sfântul Apostol Climent.

Chemarea Sfântului Apostol Natanael este amintită în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan (1, 43-51). Natanael primeşte chemarea mai întâi de la Filip, apoi chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos. Este descris de însuşi Mântuitorul ca un „israelitean în care nu este vicleşug” (Ioan 1, 47).

Contextul în care are loc chemarea lui şi locul important pe care îl ocupă în cadrul naraţiunii, chemarea lui vine chiar după cea a lui Andrei, Petru şi Filip şi este comparabil expusă chiar mai pe larg decât chemarea lui Petru, este mai probabil că Natanael a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. Această probabilitate este coroborată şi cu faptul că numele lui Natanael este amintit ca fiind printre Apostolii care erau de faţă atunci când Iisus li S-a arătat, după Învierea Sa.

Tradiţia îl considera pe Apostolul Natanael ca fiind unul şi acelaşi cu Sfântul Apostol Simon Zilotul, identificat la rândul său cu mirele de la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Potrivit exegezei moderne însă, termenul prin care este desemnat Apostolul Simon nu ar fi totuşi un toponim (ceea ce ar fi justificat lectura Cananeul sau Cananitul), ci un termen ebraic care s-ar traduce prin „zelosul” sau „zelotul”.

Identificarea tradiţională a lui Natanel cu Simon Zilotul sau Cananeul s-a făcut pe baza versetului de la Ioan 21, 2, care menţionează că Natanael era originar din Cana Galileii. Identificarea cu Simon Zilotul este reţinută şi de Dionisie din Furna pentru reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Natanael.

Exegeza contemporană apreciază însă că el trebuie identificat mai degrabă cu Sfântul Apostol Bartolomeu. Aceasta se bazează pe faptul că Filip a fost cel care i-a vestit lui Natanael că Îl aflase pe Hristos, iar Bartolomeu este întotdeauna menţionat imediat după Filip în lista celor doisprezece în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 3; Marcu 3, 18 şi Luca 6,14). Se crede că Apostolul Natanael este menţionat în listele din Evangheliile sinoptice prin numele său de familie, Bar-Tolmai (fiul lui Tolmai) – Bartolomeu.

Numele de Natanael (Natanail) apare şi în unele liste ale numelor celor şaptezeci (şi doi) de ucenici ai lui Iisus, deosebiţi de cei doisprezece Apostoli. Aceste liste de nume cunosc unele variaţii, ca şi numărul apostolilor amintiţi. Astfel, un Natanael, „mai-marele scribilor”, este menţionat între cei Şaptezeci într-o listă dată de Solomon, episcop nestorian de Basra, în secolul al XIII-lea. Noul Testament aminteşte totuşi un singur Natanael, care pare să fie dintre cei doisprezece şi este puţin probabil să fi existat un al doilea (Solomon de Basra, Cartea Albinei, cap. XLIX, Numele Apostolilor, în ordine, ed. engleză din 1886).