Cel mai de seamă dintre florile schitului athonit Colciu din apropierea mănăstirii Vatopedi, de-a lungul veacurilor, a fost Cuviosul Agapie, canonizat ca sfânt şi prăznuit pe 1 martie.

Referiri la Sfântul Agapie de la Colciu aflăm în Sinaxarul la „Slujba Sfinţilor Athoniţi”, scrisă de Sfântul Cuvios Nicodim Aghioritul, precum şi din tradiţia orală athonită.

Sfântul Agapie a vieţuit alături de stareţul său în Chilia „Sfânta Treime” în a doua parte a secolului al XVIII-lea. În urma unei incursiuni a piraţilor turci, a fost luat rob şi ţinut în captivitate timp de doisprezece ani. În tot acest timp a slujit cu atâta bună credinţă stăpânilor lui agareni (musulmani) care-l cumpăraseră, încât aceştia îi arătau mai multă îngăduinţă decât tuturor celorlalţi robi ai lor.

Eliberat în chip minunat de către Maica Domnului, Sfântul Agapie s-a înapoiat în taină la Bătrânul lui din Sfântul Munte. Acesta însă l-a mustrat cu asprime, nemulţumit fiind de felul în care ucenicul său îşi părăsise stăpânii, şi l-a trimis înapoi. Adevărat fiu al ascultării, Sfântul Agapie s-a întors fără împotrivire în robie. Când a sosit şi i-a povestit stăpânului său tot ce se întâmplase, turcul şi familia lui au fost uluiţi de virtutea Sfântului Agapie şi au cerut să afle mai multe despre Dumnezeul creştinilor. Mai târziu, Sfântul Agapie, dimpreună cu stăpânul agarean şi cei doi fii ai săi au venit în Sfântul Munte, unde cei trei musulmani au primit luminarea botezului şi au devenit monahi, sfârşindu-şi viaţa cu cuvioşie la Schit.