Xenia Grigorievna s-a născut în jurul anului 1730, probabil într-o familie din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de 20 de ani. Ea și soțul ei, Andrei Teodorovici, un colonel al armatei imperiale, care era și cantor la curte, s-au bucurat de cațiva ani de căsnicie, trăind îndestulați și fericiți, având o viață lipsită de griji în orașul capitală al Rusiei, Sankt Petersburg. Apoi, într-o noapte, la o beție, sotul Xeniei, tânăr și deplin sănătos, a murit pe neașteptate. Întreaga ei lume s-a prăbușit. Nu numai că fusese lipsită așa de neașteptat de iubitul ei soț, dar exista primejdia ca el să fi murit fără pocăință.

Căci tânara pereche fusese mai curând lumească, neîngrijindu-se în chip deosebit de viața duhovnicească, iar el murise fără de Sfintele taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei. Spre uimirea prietenilor și rudelor, Xenia a început a-și da toate bunurile. Banii și lucrurile personale le-a dat săracilor, casa a lăsat-o unei prietene apropiate, Paraschiva Antonova. Rudele au hotărât că și-a ieșit din minți din pricina durerii pierderii soțului. Ei s-au adresat epitropilor în grija cărora fusese lăsată, spre a cerceta dacă Xenia era în stare să dispună de averea ei în mod conștient. Epitropii au chemat-o și au aflat-o cu totul întreagă la minte, având tot dreptul să facă ce voia cu averea ei.

Dandu-și seama că pe pământ nu poate fi adevarata fericire și că averile lumești sunt doar piedici în calea dobândirii adevăratei fericiri în Dumnezeu, scăpând de acele piedici, Xenia a dispărut dintr-o dată din Petersburg vreme de 8 ani. Se presupune ca în acești ani a trăit la o sihăstrie, într-o obște de sfinte nevoitoare, învățand despre rugaciune și viața duhovnicească de la un stareț. Îl ştia pe Sfântul Teodor (19 februarie) și s-a folosit de sfaturile lui.

Apoi s-a întors la Petersburg, spre a dobândi Împărăția cerurilor, umblând pe străzile din partea săracă a orașului, cartierul Storona, și dormind pe câmp, sub cerul liber. Se îmbrăca într-una dintre vechile uniforme ale soțului ei, și a luat numele lui, Andrei Teodorovici, refuzând să mai răspunda la numele de Xenia. Când uniforma soţului s-a învechit, a continuat să se îmbrace în zdrenţe de aceleaşi culori.

Era ca și cum, prin adânca dăruire față de soțul ei, ar fi nădăjduit să ia cumva asupra ei povara păcatelor lui nepocăite și a nefericitei sale morți fără Sfintele Taine. Astfel, în acea vreme, ea a fost chemată la neobișnuitul rol de nebună întru Hristos – una dintre cele mai grele nevoințe duhovnicești, destinată doar celor înaintați duhovnicește și care au o chemare aparte.

Fără sălaș, desculță și îmbrăcată vara și iarna, în aceleași zdrențe pestrițe mergea pe străzile cartierelor sărace, lăsându-se cu blândețe luată în batjocură și în râs, emanând smerenie și bunătate. Nu primea pomană de la cei cărora li se făcea milă de ea decât pentru a o împărți pe loc la săraci. Noaptea, în orice anotimp, se ducea pe un câmp din apropierea oraşului şi petrecea nopţile în rugăciuni. Era cu adevărat o minune felul cum a supraviețuit atîtea ierni sub cerul liber. A trăit astfel 37 de ani.

Dumnezeu i-a dat darul înainte vederii. Ea a prezis evenimente viitoare despre locuitorii Petersburgului. A profețit moartea reginei Elisabeta în 1761. Oamenii considerau vizitele ei în casele lor ca mari binecuvântări. Binecuvântarea lui Dumnezeu părea să o însoțească peste tot pe unde mergea. Când intra într-un magazin, vânzările în ziua aceia creșteau vizibil; când un vizitiu o lua în trăsură, găsea mai apoi mulți clienți; când săruta un copil bolnav, acesta îndată se însănătoșea.

A plecat la Domnului la vârsta de 71 de ani. Data exactă şi împrejurările nu sunt cunoscute, dar se crede că între anii 1794 și 1806. A fost înmormântată în cimitirul Smolensk.

Mormântul ei a fost cinstit din ce în ce mai mult și a devenit loc de pelerinaj. Minuni, vindecări, prorocii, arătări ale sfintei nu au încetat timp de două veacuri la acest mormânt, izvor de viață și de binecuvântări. Poporul vine pentru a primi ajutor de la rugăciunile puternice ale Sfintei Xenia, socotită apărătoarea orașului, și iau puțin pământ de la mormântul ei și untdelemn de la candela care arde acolo. Atât de mulţi vizitatori luau pământ din mormântul ei, încât trebuia să fie înlocuit cu altul în fiecare an. Mai târziu a fost construită o capelă pe mormântul ei.