Aceasta sfânta a fost din Cezareea Capadociei, și pe ea a cinstit-o cu laude și Vasile cel Mare. Având ea judecata cu un om oarecum lacom și silnic, care împresurase cea mai mare parte a pamântului ei, țarine și sate, dobitoace și robi, și tot lucrul și hrana vieții le trăsese la sine. Căci nu lua aminte de dreptate, nici de Dumnezeu, ci se rezema și nădăjduia numai în năpăstuiri și în mărturii mincinoase și în mita ce da judecătorilor. Începând femeia a se plânge de nedreptatea și tirania omului, el numaidecât a pârât-o că este creștină, și cum că nu i se cade să aibă parte de cele de obște, căci nu cinstește și nici nu slujește zeilor împăraților. Iar ea, neuitându-se la cele lumești și trecătoare, ci călcând toate, a zis: "Prăpădească-se averea și mărirea lumii, dar eu nu mă voi lepăda de Făcătorul și Ziditorul tuturor". Atunci nedreptul judecător a pus de au ars-o; iar cuptorul arzând trupul sfintei, l-a păzit întreg și a fost dat rudeniilor ei și la toți credincioșii.