Această cuvioasă s-a născut în insula Eghina, din părinţi creştini dreptcredincioşi, Antonie şi Hrisanta, a căror dreaptă credinţă şi faptă bună a fost arătată în acea vreme, cînd Biserica lui Hristos se tulbura de eresul luptării contra sfintelor icoane, în împărăţia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai că nu s-a vătămat acea bună doime; ci, ca o lumină în întuneric prin dreapta credinţă a luminat.

Din nişte părinţi ca aceştia fiind născută fericita Teodora, venind în vîrstă, a fost dată după bărbat şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, tinerii soți s-au mutat în cetatea Tesalonic, unde, crescînd pe fiica lor, au făcut-o mireasa lui Hristos. Teodora, după ce a murit bărbatul ei, a intrat în mănăstirea de fecioare, unde era și fiica sa şi s-a tuns în rînduiala monahicească. Prin viaţa sa îmbunătăţită, prin pustniceştile nevoinţe şi ostenelile ascultării, atît a plăcut lui Dumnezeu, încît, nu numai în viaţă ci şi după moarte, multe minuni a făcut.

Trecînd după moartea ei cîţiva ani şi murind egumena mănăstirii aceleia, s-a pus trupul ei în mormînt aproape de sfînta Teodora; şi cînd s-a descoperit mormîntul aceleia, atunci au putut să vadă toţi cei ce erau acolo o minune mare. Căci Cuvioasa Teodora, după mulţi ani de la sfîrşitul său, mişcîndu-se, ca şi cum ar fi fost vie, s-a dat la o parte împreună cu sicriul ca și când făcînd loc egumenei şi arătîndu-şi smerenia și după moarte. Toţi văzînd acest lucru s-au înspăimîntat şi au strigat: "Doamne, miluieşte!" Încă şi mir binemirositor izvora din sfintele ei moaşte şi se făceau tămăduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau şi toate neputinţele se vindecau, întru slava lui Hristos Dumnezeul nostru. Amin.