Conform tradiției, una dintre cele mai mari sfinte odoare din Rusia – icoana Maicii Domnului din Vladimir – a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca pe blatul de la masa la care Mântuitorul a mâncat împreună cu Pururea Fecioara Maria și Dreptul Iosif. La mijlocul secolului al XII-lea (1131), Patriarhul Constantinopolului, Luca Hrisoverga, a dăruit această icoană Marelui Cneaz Gheorghe Vladimirovici al Kievului, numit și Yuri Dolgorukii (15 aprilie), fondatorul Moscovei.

De-a lungul timpului, s-au zugrăvit numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului din Vladimir. Una dintre copiile cunoscute este icoana Maicii Domnului pe care Sfântul Nil din Stolbensk a avut-o în coliba sa de pe insula Seliger.

O primă minune a icoanei Maicii Domnului din Vladimir-Seligersk este consemnată în viața Sfântului Cuvios Nil. Călugărul a fost atacat de tâlhari, care căutau bani. Văzându-i, Sfântul Nil le-a zis: "Toată comoara mea se află în colțul chiliei".

În acel loc se afla icoana Maicii Domnului, dar nebăgând-o în seamă, tâlharii căutau în continuare banii călugărului. În acel moment ei au orbit şi cu lacrimi rugîndu-se sfîntului şi-au cerut iertare, căzând înaintea Maicii Domnului și rugându-se cu lacrimi de pocăință. Sfîntul s-a rugat lui Dumnezeu şi acei tîlhari au văzut; apoi, învăţîndu-i pentru folosul sufletesc, le-a poruncit ca să nu spună nimănui despre aceea. Însă ei, după moartea cuviosului, au spus tuturor minunea.

După moartea sfântului, icoana Maicii Domnului din Vladimir-Seligersk a rămas în chilie, alături de sfintele moaște ale Cuviosului Nil până pe 27 mai 1667, când au fost mutate în Biserica Icoanei Maicii Domnului "a Semnului" din orașul Ostașkov.