La începutul secolului al XVII-lea, singur, retras într-o peșteră din ținutul Șadrinsk, gubernia Perm – aflată pe pământul unui tătar, călugărul Dalmatus dorea să ridice o mănăstire. Avea o singură bogăție: Icoana Adormirii Maicii Domnului, pe care o luase cu sine, când a plecat din mănăstirea Nevian. Și avea multă smerenie, deaceia fugise în singurătate, să nu fie numit egumen.

A fost om bogat, nobil, cu soție și copii, dar lăsase totul pentru numele Domnului.

Tătarului i s-a adus la cunoștință că un călugăr nesăbuit s-a stabilit pe pământul sau, cu gândul de a construi mănăstire. Înfuriat, el și-a adunat rudele și slugile ca să-l alunge. Însă peste noapte a trebuit să poposească lângă râul Iseti, urmând să-l atace în zori. Dar s-a întâmplat cu totul altfel decât plănuise.

Exact în acea noapte, tătarului Ilegei i s-a arătat Maica Domnului, Împărăteasa, în veșminte roșii, cu coroană și cu sabie de foc în mâna. Vorbindu-i pe limba lui, Stăpâna îngerilor i-a zis: "Să nu îndrăznești să-i faci vre-un rău lui Dalmatus! Îi vei dărui pământ pentru mănăstire și-l vei ajuta".

La început înspăimântat, apoi devenit blajin, dimineața Ilegei în loc să îl fugărească pe Dalmatus, le-a poruncit celor ce îl însoțeau să îi ducă daruri. I-a dăruit pământul în 1644, iar în 1646 biserica din lemn a mănăstirii Dalmatov și chiliile erau deja construite.

Nu după mult timp, mănăstirea a fost atacată și arsă de kalmîci (triburi de origine mongolă). Unii monahi au fost omorâți iar alții luați în robie. Doar bătrânul Dalmatus și Icoana au scăpat. Mănăstirea a fost reconstruită, dar în 1664, principele siberian Devlet-Girei a jefuit-o și ars-o din nou. Și de această dată, Icoană a fost salvată. A rămas doar un semn ca o arsură pe spatele acesteia, acolo unde fusese atinsă de un musulman.

Mănăstirea a fost refăcută de arhimandritul Isaac, fiul Părintelui Dalmatus. Acesta a construit o biserică din piatră în 1707 și acolo a așezat icoana "Dalmat" a Adormirii Maicii Domnului.

La 19 aprilie 1852, mănăstirea a fost distrusă de un incendiu, dar icoana a rămas și atunci intreagă.

În 1920 mănăstirea a fost inchisă iar monahii au plecat la alte mănăstiri, luând icoana cu ei.

Icoana Dalmat este cinstită, potrivit Sinaxarelor ortodoxe ruse, la 15 februarie – împreună cu Sfântul Dalmatus, călugărul cel smerit.