Icoana Maicii Domnului "a Semnului" (a Rădăcinii din Kursk) este prăznuită pe 8 martie, 8 septembrie și 27 noiembrie.

E una din cele mai vechi icoane a Bisericii Ruse.

În sec. XIII, în timpul năvălirii tătarilor, când întreaga Rusie era în mare suferință, orașul Kursk și împrejurimile lui, distruse de hoardele lui Batu Han, au ajuns într-așa o părăsire încât a crescut pădure acolo. Locuitorii din Rîlsk adesea mergeau acolo după vînat. Mergând prin acea pădure un vânător, lângă rîul Tuskar, a găsit la rădăcina unui copac o icoana, cu fața spre pământ. Iar când a ridicat-o a înțeles că este asemenea icoanei "a Semnului" din Novgorod. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pământ. Aceasta a fost prima minune de la icoană și s-a petrecut pe 8 septembrie 1295. Vânătorul nu a vrut să lase icoana cum era, ci a construit un mic paraclis din lemn, și acolo a mutat icoana nou descoperită. Locuitorii din orașul Rîlsk din apropiere, aflând despre aceasta au început să vină la icoană, pentru închinăciune.

Icoana a fost mutată în biserica nou construită în cinstea Nașterii Maicii Domnului, din Rîlsk. Dar nu după mult timp a dispărut în chip minunat și s-a dus la locul unde a fost găsită la început. Nu o dată locuitorii orașului au adus icoana în biserică, dar ea se întorcea la locul de mai înainte. Și așa au înțeles toți că Preasfânta Născătoare binevoiește spre locul arătării icoanei sale.

În 1383 regiunea Kursk a fost din nou jefuită de tătari. Aceștia aflând paraclisul, au luat în robie pe preotul Bogoliub, care trăia aproape, iar paraclisului au vrut să-i dea foc. Dar nu reușeau nicidecum și de aceia s-au năpustit la preot, bănuindu-l de vrăjitorie. Iar preotul a dat pe față lipsa lor de rațiune și a arătat icoana ce se afla în paraclis. Tătarii mâniindu-se au tăiat icoana în două bucăți și le-au aruncat, iar paraclusului i-au dat foc.

Preotul Bogoliub a rămas credincios, necătând la amenințările tătarilor să se lase de ortodoxie. Odată, pe când păștea oile fiind in robie, cânta rugăciuni bisericești și slavoslovii în cinstea Născătoarei de Dumnezeu, a fost auzit de trimișii țarului moscovit care mergeau la Han. Și auzind acele cântări au cunoscut că este preot rus și l-au răscumpărat din robie.

Bogoliub s-a întors la locul unde erau paraclisul și icoana. A postit și s-a rugat ca să descopere icoana și a găsit cele două bucăți. Când a încercat să le pună împreună, ele s-au alăturat și s-au prins atât de bine că n-a rămas nici o urmă de la tăietură. Iar locuitorii din Rîlsk auzind de această minune au preaslăvit pe Dumnezeu și pe Preasfânta Născătoare.

În 1597 icoana a fost adusă la Moscova, din porunca țarului Teodor Ioanovici, și înfrumusețată cu chipul Domnului Savaot și a prorocilor din Vechiul Testament.

Preasfânta Născătoare a ajutat în mod deosebit Rusia, prin această icoană, în timpul invaziei poloneze din 1612 și în marele război pentru apărarea patriei din 1812.

În 1615 locuitorii din Kursk au rugat pe țarul Teodor Ioanovici să le returneze icoana la Catedrala orașului.

În 1617, cu permisiunea țarului icoana a fost adusă la mănăstirea Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, din regiunea Kursk, care i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana s-a păstrat acolo până la revoluția bolșevică.

În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor de acolo. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei, poruncind ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în lupte. Icoana a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori.

Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu, pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși, printre care și cneazului Kutuzov. Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în copilărie prin această icoană.

După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, icoana a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului, iar Mănăstirea prădată de ornamentele de aur, dar pe 2 mai s-a constatat că icoana s-a întors la locul său.

În 1919, în timpul evacuării orașului Kursk, Epicopul Teofan de Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului, părăsind Rusia au luat cu ei icoana, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În 1920, la cererea generalului Vranghel, icoana a venit din nou în Rusia, în Crimeea, și a rămas acolo până la evacuarea finală a armatei ruse, în primele zile ale lui noiembrie, 1920.

Sfânta icoană a revenit în Serbia, unde a rămas până în 1944, atunci când, împreună cu Sinodul Episcopilor, aceasta a plecat la München (Bavaria), cu Mitropolitul Anastasie. În 1951, Mitropolitul Anastasie s-a mutat de la München în America.

În 1957, icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, reședința Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din afara granițelor, unde este păstrată și în prezent. Sfânta icoană călătorește în toate episcopiile din America.