Icoana Maicii Domnului "Ahtîrskaia" a apărut pe 2 iulie 1739, în satul Ahtîr, zona Harkov, la est de Kiev.

La Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din satul Ahtîr slujea părintele Vasile Danilov, un om drept cu o credință puternică. Când și-a cumpărat coasă nouă și a ieșit la cosit în câmpul de lângă biserică, părintele Vasile a văzut în iarbă o icoană a Maicii Domnului, înconjurată de o lumină nemaiîntâlnită. Îndată a aruncat coasa din mână și a căzut în genunchi, începând să se roage. După un timp, când a terminat rugăciunea, a luat icoana și a dus-o acasă.

Icoana a rămas în casa preotului timp de trei ani. Nimeni nu își putea petrece noaptea în aceeași cameră cu icoana, deoarece o forță inexplicabilă îi determina să plece.

Într-o noapte, Maica Domnului i-a apărut în vis părintelui Vasile, reproșându-i că, în cei trei ani, de când a găsit icoana, el nu a curățat-o niciodată. Imediat, preotul s-a trezit și a spălat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu apă, după care s-a întors la somn. În acea noapte, părintele a visat cum mergea spre râu pentru a vărsa apa pe care o folosise să spele icoana. Maica Domnului i s-a arătat din nou, poruncindu-i să se întoarcă acasă cu apa, explicându-i că va vindeca oamenii de malarie și febră.

Când fiica părintelui Vasile s-a îmbolnăvit de malarie, el i-a dat o parte din apă ca să o bea, și s-a vindecat. Alți bolnavi au primit vindecare în același fel. Văzând acestea, preotul a hotărât că icoana trebuie așezată în biserică, nu în casa lui, așa că a dus-o în biserica din sat.

Un iconograf, pe nume Ioan, a fost chemat pentru a restaura icoana. Atunci când fiul său s-a îmbolnăvit de malarie, Ioan și-a amintit cum apa cu care se spăla icoana a vindecat mulți oameni de diferite boli. Prin urmare, el a spălat icoana și i-a dat fiului său să bea apa. Tânărul a fost vindecat îndată, după care a avut parte și de alte minuni.

Minunile săvârșite de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin icoana Sa, au fost cercetate de trei ori de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia. În anul 1751, Sfântul Sinod a stabilit că minunile săvârșite erau reale și a declarat icoana făcătoare de minuni.

Împărăteasa Elisabeta a dorit să construiască o biserică de piatră în satul Ahtîr, pentru icoana Maicii Domnului, și a donat personal două mii de ruble. Sfântul Ioasaf din Belgorod (prăznuit pe 4 septembrie și 10 decembrie) a binecuvântat punerea pietrei de temelie. Biserica a fost sfințită în anul 1768.

Țarul Nicolae a porincit ca icoana Maicii Domnului "Ahtîrskaia" să fie purtată într-o procesiune, în sâmbăta dinaintea Rusaliilor. Astfel, icoana a fost luată din biserica satului și purtată până la Biserica Mănăstirii "Sfânta Treime" din Ahtîr. În Duminica Tuturor Sfinților, icoana a fost adusă înapoi în biserica de piatră.

Pe 1 aprilie 1905, icoana a fost furată din biserică. Înainte de aceasta s-au zugrăvit mai multe copii ale icoanei Maicii Domnului "Ahtîrskaia".

În multe biserici a rămas obiceiul ca în ziua de 2 iulie să se săvârșească sfințirea apei, în amintirea vindecărilor minunate săvârșite prin apa cu care părintele Vasile spălase icoana "Ahtîrskaia".

Icoana Maicii Domnului "Ahtîrskaia" este una mai neobișnuită, care nu are un prototip înaintea sa. Aceasta este pictată în stil occidental, Maica Domnului fiind zugrăvită cu capul descoperit. În partea stângă a fecioarei este zugrăvită scena Răstignirii Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, iar Fecioara pare că privește înduioșată spre Fiul Său. Mâinile îi sunt strânse la piept în poziție de rugăciune, atipică pentru iconografia ortodoxă. În copiile ulterioare, Maica Domnului este zugrăvită conform tradiției bizantine, cu capul acoperit.