Sfântul Efrem cel Nou, numit Mare Mucenic și Tămăduitor, s-a născut în data de 14 septembrie 1384, în ziua prăznuirii Înălțării Sfintei Cruci, în orașul Trikala, în Grecia. În urma Botezului, copilul a primit numele de Constantin. Rămânând orfan încă de mic, sfântul a fost neîncetat mângâiat de harul lui Dumnezeu. Tatăl său, trecând la cele veșnice, sfântul a rămas în grija mamei sale, dimpreună cu alți șase frați.

El pleacă de acasă spre a nu fi înrolat cu forța în armata otomană care, din anul 1393, stăpânea această regiune. La vârsta de numai 14 ani, el va intra ca monah în Mănăstirea Buna Vestire, mănăstire zidită pe locul numit "Colina Neprihăniților", undeva în Atica, Grecia. Pe atunci, peninsula grecească Atica nu era încă sub ocupație otomană.

În mănăstirea de pe Muntele Amoman, lângă Nea Makri, vreme de mai bine de 27 de ani, Sfântul Efrem cel Nou va lua urma lui Hristos întru toate, atât în viețuire curată, cât și în pătimire înfricoșătoare. După oarecare vreme, sfântul este hirotonit preot (ieromonah).

În anul 1416, otomanii cei păgâni ocupă și peninsula Atica, unde se afla mănăstirea sfântului. În anul 1424, atancând mănăstirea, păgânii îi omoară pe toți călugării pe care îi găsesc în ea, afară de Sfântul Efrem cel Nou, care nu se afla în mănăstire în acel ceas, ci într-o peșteră de lângă mănăstire, în care obișnuia să se nevoiască. Mănăstirea a fost aproape distrusă, fiind pângărită și jefuită, iar călugării decapitați.

Peste încă un an, păgânii otomani vor ataca din nou mănăstirea, cu această ocazie prinzându-l și pe Sfăntul Efrem. În ziua de 14 septembrie 1425, data în care sfântul împlinea 41 de ani, el a fost luat rob de către turcii cei păgâni. Înălțarea Sfintei Cruci, a cărei sărbătoare se prăznuia în acea zi, a coincis cu urcarea Sfântului Efrem cel Nou pe crucea pătimirilor. Vreme de opt luni și jumătate, turcii păgâni îl vor supune pe sfânt la chinuri groaznice, chiar în curtea mănăstirii sale.

Supușii diavolului, văzând că Sfântul Efrem a rămas calm, netulburat și luminos, au început a-l tortura într-un chip crunt. Sfântul a pătimit groaznic, sălbăticia păgânilor turci fiind de neimaginat. El a fost pironit cu cuie de un copac (dud, ce încă mai există în acel loc și azi), spânzurat fiind cu capul în jos, iar mai apoi străpuns cu mulțime de cuie lungi, de fier, în vreme ce în pântece i s-a înfipt un lemn aprins, care îi ardea interiorul.

Sfântul Efrem cel Nou a adormit în Domnul în ziua de 5 mai 1426, într-o zi de joi, în jurul orei 9, în vârstă fiind de numai 42 de ani. Bătaia și tortura zilnică nu l-au făcut pe Sfântul Efrem să renunțe la Hristos și să devină musulman. Sfintele lui Moaște au fost descoperite în data de 3 ianuarie 1950.

Atât viața, cât și faptele și martiriul sfântului, dimpreună cu Sfintele lui Moaște, au rămas tăinuite vreme de mai bine de cinci sute de ani. Din rânduiala lui Dumnezeu însă, Sfântul Efrem cel Nou va fi descoperit în ziua de 3 ianuarie 1950.

În acea vreme s-a ridicat o mănăstire de maici pe locul celei vechi, în care a viețuit o vreme Sfântul Efrem cel Nou. Stareța de atunci, maica Macaria, adormită în Domnul la data de 23 aprilie 1999, se plimba printre ruinele mănăstirii celei vechi, primind gândul despre mulțimea Sfintelor Moaște ce au hrănit acel pământ sfânt.

Vreme îndelungată, maica s-a rugat lui Dumnezeu să o învrednicească de a-i descoperi măcar unul dintre mulțimea sfinților martirizați în acel loc. În chip minunat, maicii i s-a descoperit să sape într-un anumit loc din zonă. Chemând pe unul dintre muncitorii ce munceau la mănăstire, maica i-a arătat locul cu pricina și l-a rugat să sape acolo. Nevrând, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a rugat însă lui Dumnezeu sa nu îi ajute aceluia. Încercând să muncească cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergându-i pe dos. Aducându-și aminte de maica stareță, el veni și făcu ascultare.

Muncitorul începu să sape, oarecum mâhnit de această cerere lipsită de rost. Săpând grăbit și fără de grijă, maica l-a rugat să sape mai lin, spre a nu stica Moaștele pe care le va găsi. Luată în râs, muncitorul a continuat până ce dădu de Capul unui sfânt, frumos mirositor. Înmărmurit, muncitorul a căzut la pământ.

Plecând muncitorul, maica a îngenuncheat și a sărutat cu mare evlavie sfintele Moaște. Săpând cu mâinile sale, ea a dat peste mânecile rasei sfântului, păstrată neputrezită, precum și peste trupul întreg al unui sfânt mucenic.

Săvârșind în acel loc slujba Vecerniei, maica auzi în spatele ei pașii unui bărbat ce păsea sigur pe el. Dintr-o dată, auzi zicându-i-se: "Cât timp vrei să mă mai lași aici?" În acea clipă, ea văzu înaintea ei un călugăr înalt, cu barba până la piept. Maica i-a răspuns, zicând: "Iartă-mă, dar maine, cum se luminează de ziuă, voi avea grijă de tine." Atunci, sfântul s-a făcut nevăzut.

A doua zi, maica Macaria a curățat Sfintele Moaște și le-a așezat în Altarul bisericii mănăstirii, înaintea lor aprinzând o candelă. În aceeași noapte, Sfântul Efrem cel Nou i-a apărut maicii, în vis, spunându-i numele său, cât și cele despre viața lui. Mai apoi, maica le va așeza înaintea sfintei lui icoane, spre închinare și mângâiere celor ce vin și cad cu credință înaintea lor.

Mai multe amănunte despre Sfântul călugăr Efrem avea să afle o femeie angajată la fundația mănăstirii. Acesteia, sfântul i s-a arătat în vremea rugăciunii, zicându-i: "Sunt marele mucenic Efrem. M-am născut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci și tot la 14 septembrie de Sfânta Cruce a început mucenicia mea, pe când aveam patruzeci și doi de ani. Să îi spui Macariei să-mi ridice un mic paraclis în cotitura drumului. Acolo obișnuiam să stau să mă odihnesc. Mormântul mi-a fost o peșteră. Barbarii și mort mă torturau."

În data de 29 aprilie 1966, sfântul i s-a arătat unei alte măicuțe, căreia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirică. Moaștele Sfântului Efrem cel Nou se află în biserica centrală a mănăstirii, ele săvârșind nenumărate minuni.