Cuviosul Zosima, numit si Chilix, era cu neamul din partile Ciliciei. Si iubind pe Dumnezeu din tineretile sale, s-a lepadat de lume si s-a dus în muntele Sinai, unde a îmbracat schima monahala si a bineplacut lui Dumnezeu. Apoi, fiind dornic de viata pustniceasca mai linistita si fiind înca tânar, s-a dus în partile Liviei si acolo s-a salasluit în pustie la un loc ce se numea Amoniac, si a început a vietui singur, slujind lui Dumnezeu în singuratate.

Si umblând el prin pustia aceea, a aflat pe un oarecare batrân, care purta o haina aspra de par. Si dupa ce s-a apropiat de el, vrând sa i se închine si sa fie binecuvântat de dânsul dupa obicei, batrânul a apucat înainte si i-a zis: „Zosima, pentru ce ai venit aici? Du-te de aici, pentru ca nu poti sa sezi în acest loc". Iar Zosima, socotind ca batrânul îl stie mai demult, i s-a închinat si, cerând binecuvântare, i-a zis: „Parinte, fa bine si spune-mi cum de ma stii?" Batrânul i-a raspuns: „Mai înainte cu doua zile, mi s-a aratat cineva minunat la vedere si mi-a zis: ŤIata, vine la tine un monah din muntele Sinai, cu numele Zosima. Sa nu-1 binecuvintezi sa petreaca împreuna cu tine în pustia aceasta, pentru ca vreau sa-i încredintez lui Biserica Babilonului, cea din Egiptť".

Aceasta zicând-o batrânul catre Zosima, s-a departat de dânsul ca la o aruncatura de piatra si a stat la rugaciune, ridicându-si mâinile catre Dumnezeu. Si rugându-se el ca la doua ceasuri si terminându-si rugaciunea, a venit iar la Zosima si, îmbratisându-1 parinteste, 1-a sarutat pe fata, zicându-i: „Iubite fiule, bine ai venit aici! Dumnezeu te-a adus la mine, ca sa dai trupul meu pamântului!" Zosima a întrebat pe batrân: „Parinte, de câti ani petreci în acest loc?" Batrânul a raspuns: „Se împlinesc 45 de ani de când petrec aici". Batrânul graind acestea, i s-a luminat fata ca focul si a zis catre Zosima: „Pace tie, fiule, roaga-te pentru mine!" Zicând aceasta, s-a culcat pe pamânt si s-a mutat catre Domnul; iar fericitul Zosima, sapând pamântul, a îngropat cinstitul trup al acelui mare batrân.

Deci, petrecând în acel loc doua zile, s-a întors în Sinai, slavind pe Dumnezeu. Sezând el în manastirea muntelui Sinai, a venit la dânsul un tâlhar, rugându-1 si zicând: „Parinte, ai mila de mine si ma primeste în calugarie, ca sa plâng în liniste pentru pacatele mele, pentru ca multe ucideri am facut si vreau sa înceteze de la mine faptele cele rele si sa ma caiesc în toate zilele vietii mele". Iar Cuviosul Zosima, învatându-1, 1-a îmbracat în chipul cel calugaresc. Apoi. dupa putina vreme, cuviosul a zis catre dânsul: „Fiule, cre-de-ma ca aici nu-ti este cu putinta a petrece, pentru ca de va afla de tine vreun boier, te va prinde, asemenea si pârâsii tai te vor ucide. Insa asculta-ma pe mine si te voi duce într-o manastire mai departata". Si luându-1, 1-a dus în obstea parintelui Dorotei, care era aproape de Gaza si, lasându-1 acolo, s-a întors singur la locul sau.

Iar fratele acela a petrecut acolo noua ani în viata de obste, si învatând Psaltirea si deprinzându-se cu toata rânduiala monahiceasca, s-a întors iar la Cuviosul Zosima si i-a zis: „Parinte, fa mila cu mine, da-mi hainele mele cele mirenesti si ia-le pe cele calugaresti". Iar cuviosului, fiindu-i jale, 1-a întrebat: „Pentru ce, fiule?" Fratele a raspuns: „Parinte, am petrecut noua ani în viata de obste, precum singur stii, am postit cât am putut, am vietuit cu înfrânare, cu toata blândetea, cu tacere si cu frica lui Dumnezeu, supunându-ma tuturor. Deci nadajduiesc în bunatatea cea fara de sfârsit a lui Dumnezeu si în mila lui cea negraita, ca mi-a iertat multimea pacatelor mele; dar vad întotdeauna pe un copil, stând înaintea mea si zicându-mi: ŤPentru ce m-ai ucis?ť Iar aceasta o vad nu numai în vis, dar si când stau în biserica la cântare, când ma apropii de dumnezeiestile Taine si când manânc cu fratii la masa. Si nici un ceas nu ma lasa sa ma odihnesc. Oriunde m-as duce eu, vad înaintea mea pe acel copil, zicându-mi numai aceasta: ŤPentru ce m-ai ucis?ť De aceea, parinte, voiesc sa ma duc acolo, unde am facut acel omor, ca sa fiu prins, sa fiu dat judecatii si sa mor pentru acel copil, pentru ca l-am ucis fara de minte". Deci, luându-si de la cuviosul parinte hainele cele mirenesti si îmbracându-se, s-a dus în lume. Si ajungând în cetatea Diospol, a fost prins si a doua zi i s-a taiat capul. Si s-a dus la Dumnezeu, spalându-si pacatele cu sângele sau.

Iar Cuviosul Zosima, având în sine neîncetata dorinta sa vietuiasca în liniste pustniceasca, departe cu totul de oameni, s-a gândit sa lase muntele Sinai. Deci s-a sculat si, luând pe ucenicul sau Ioan, s-a dus la Porfirot - asa se numea pustia aceea -, pe care strabatând-o, a aflat pustnici, unul cu numele Pavel, care era de la Galata; iar altul cu neamul din partile Melitinului, pe nume Teodor, din manastirea lui avva Eftimie cel Mare, si amândoi erau îmbracati cu piei de bivol. Si s-a salasluit Zosima cu ucenicul sau aproape de acei pustnici, ca la doua stadii, si a vietuit acolo doi ani.

Iar într-una din zile 1-a muscat un sarpe pe Ioan, ucenicul lui Zosima, încât s-a vatamat tot trupul lui din veninul sarpelui si din aceasta pricina a murit. Iar fericitul Zosima s-a mâhnit foarte mult de aceasta si s-a dus la pustnicii aceia. Iar ei vazându-1 pe el ca vine la dânsii tulburat si foarte necajit, mai înainte de a zice Zosima ceva catre dânsii, apucând înainte, i-au zis: „Ce, avva Zosima, a murit fratele tau?" Iar el, minunându-se de mai înainte vederea lor, le-a spus ca a murit fratele, desi ei stiau mai dinainte.

Si sculându-se amândoi, au mers cu Cuviosul Zosima la fratele acela si, vazându-1 pe el zacând mort la pamânt, au zis: „Nu te mâhni, avva Zosima, Dumnezeu îti va ajuta!" Apoi au strigat catre cel mort, zicând: „Frate Ioane, scoala-te ca staretul are trebuinta de tine". Si îndata fratele a înviat si s-a sculat de la pamânt. Iar ei cautând pe sarpele acela, l-au aflat si, luându-1 pe el, l-au rupt în doua. Dupa aceea au grait catre Zosima: „Parinte Zosima, îti spunem cu adevarat, du-te la Muntele Sinai, pentru ca Dumnezeu voieste sa-ti încredinteze episcopia Bisericii Babilonului din Egipt". Atunci Cuviosul Zosima, luând binecuvântare de la acei sfinti pustnici, si-a luat ucenicul si s-a întors la muntele Sinai.

Iar dupa o vreme, avva muntelui Sinai a trimis în Alexandria, pentru oarecare trebuinta, pe fericitul Zosima împreuna cu alti doi frati. Si oprindu-i pe ei fericitul Apolinarie, patriarhul Alexandriei, i-a hirotonit episcopi, pe unul la Iliopoli, pe altul la Leondopoli; iar pe Zosima în Babilonul Egiptului, pentru ca de demult erau doua cetati Babilon. Cea dintâi, mai mare si mai veche la haldei, unde a împaratit Nabucodonosor si dupa dânsul ceilalti împarati ai haldeilor; iar alta, mai mica si mai pe urma, în Egipt; pentru ca, mutându-se unii de la Babilonul cel mare în tara Egiptului si zidindu-si o cetate aproape de râul Nil, acea cetate s-a numit tot Babilon, de vreme ce babilonenii au zidit-o si petreceau într-însa.

Deci luând Cuviosul Zosima scaunul arhieresc într-acest Babilon al Egiptului, dupa voia lui Dumnezeu si dupa proorocirea sfintilor parinti pustnici, pastea turma lui Hristos si îndrepta bine Sfânta Biserica, facându-se pilda turmei cu cuvântul si cu viata. Si a petrecut pe scaun multi ani, povatuind pe multi la calea mântuirii. Iar dupa ce a început a se apropia de adânci batrânete, vazându-si slabiciunea si asteptându-si sfârsitul, si-a lasat scaunul si s-a întors în muntele Sinai, la viata sa cea dintâi. Acolo, mai traind putina vreme, s-a sfârsit întru Domnul si a stat în ceata Sfintilor Ierarhi, înaintea Stapânului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava în veci. Amin.