Această stea de curînd apărută s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Părinţii săi, Zaharia şi Teofana, oameni împodobiţi cu toate virtuţile şi plini de înţelepciune, locuiau nu departe de biserica dumnezeiescului întîiului mucenic şi Arhidiacon Ştefan.

Cînd mama lui era îngreunată cu el, ea s-a ferit pînă la naştere de orice mîncare grasă, mulţumindu-se numai cu pîine, verdeţuri şi apă. La naştere i s-a arătat pe pieptul pruncului o cruce luminoasă şi preafrumoasă, semn al răstignirii lui de mai tîrziu faţă de lume. Apoi a fost botezat şi cînd a crescut a fost dat să înveţe carte; şi învăţa cu multă sîrguinţă, fiind supus părinţilor.

După moartea împăratului Teofil, urîtorul de Dumnezeu, a fost urcat îndată pe tronul arhieresc de la Constantinopol, prin hotărîrea lui Dumnezeu, Sfîntul Metodie. Iar cinstitul Zaharia, tatăl Sfîntului Ştefan, a fost făcut preot de patriarhul Metodie şi rînduit în clerul Bisericii celei mari. Atunci şi lui Ştefan i s-a tuns părul capului şi a fost rînduit şi el cleric la aceeaşi biserică. Şi pe cît de des se ducea tatăl lui la biserică, pe atît de des se ducea şi el. Cînd era de optsprezece ani, i-a murit tatăl. Atunci s-a închis în biserica Sfîntului Petru. Nu ieşea din biserică, se ruga necontenit şi se hrănea numai cu verdeţuri crude.

În al doisprezecelea an al domniei binecredinciosului împărat Vasile şi în al patruzecelea an al vîrstei Cuviosului, a fost mare cutremur, încît s-a dărîmat cu totul biserica Sfîntului Antipa. Cuviosul a ieşit din biserică şi a intrat într-o groapă ce semăna cu un mormînt. Acolo a stat doisprezece ani; iar din pricina umezelii a slăbit şi de nevoie a ieşit din groapa aceia aproape mort. Apoi, cînd a îmbrăcat schima îngerească, a arătat nevoinţe călugăreşti şi mai mari, chiar mai presus de puterile omeneşit.

Aşa şi-a dus fericitul Ştefan acest drum anevoios şi aspru al nevoinţelor călugăreşti vreme de 55 de ani; iar în al şaptezecelea an al vieţii lui, şi-a dat duhul său în mîinile Domnului.